Who am I?

Am realizat faptul ca am uitat sa ma relaxez.Nu mai stiu ce imi place iar lucrurile dupa care credeam ca tanjesc sunt de fapt chestii in care ma ascund.Sunt fericita doar la suprafata.Imi crestez momentele de falsa fericire in speranta ca vor ajunge acolo unde trebuie.Mi-e dor de libertatea aia contransa unde te poti juca cu zilele si sa poti adormi visand la nori albastri de speranta.Tanjesc dupa tricourile decolorate pe care le purtam in timpul facultatii,de jeansi ultra purtati si taiati dinadins de mine,de frica pe care o aveam cand ma urcam in 601 fara bilet,de frigiderul gol din camera de camin..taramul fericirii..de pachetele de tigari care nu ajungeau niciodata si de noptile in cubluri cu colegele de camera.As da orice sa ma pot retrai ziua in care te-am cunoscut..sa imi pot simti inima zburdand de parca ar fi vrut sa urle 'this is the one!!!'.Imi e dor de chipul tau fara nici o grija,de ochii tai ce radiau de fericire de cate ori ma priveai.Unde sunt eu?De ce nu ma las sa fiu fericita..de ce cer atat de mult de la viata?Mirosul pielii tale e singurul lucru care a ramas neschimbat.Oare ce mi-am dorit cu adevarat sa fac?Cand am incetat sa imi mai doresc ceva?

Prima zi de scoala

Zoe nu  a fost niciodata la gradinita.Parintii au tinut-o acasa..era singurul lor copil,facut la batranete.Sub nici o forma tati nu a vrut sa o lase ''asa de mica'' in gura lupului.Mami..ar fi fost de accord,ar fi avut mai mult timp pentru ea,nu ar mai fi stat cu grija cand trebuia sa plece la lucru ca o lasa cu buni si ''iar o invata tot felul de porcarii''.In ciuda acestui fapt Zoe stia o groaza de povesti,poezii,cantecele,poate chiar mai multe decat ar fi invatat la gradi.Avu grija buni de toate..sa stie sa salute lumea pe strada,sa spuna cati ani are,cum ii cheama pe parinti..tot tacamul.
Insa veni ziua cea mare.15 septembrie..data la care trebuia sa isi puna uniforma pipitata,ghiozdanul cat ea de mare in spate si sa inceapa scoala.
Dimineata fu una nebuna..pe langa zecile de sacouri si pantofi aruncati in pat,Zoe incerca sa isi aranjeze parul zbarlit printre pampoanele mari si albe asezate ostentativ intr-o parte si alta a capului.Era tunsa baieteste,uniforma o deranja la culme..si-ar fi dorit cu siguranta pantaloni..dar trebuia sa fie cocheta ca mami azi.Iar mami..dupa lungi asteptari isi gasise cu ce sa se imbrace.Tati era gata de mult..dar era in bucatarie cu cafeaua si tigarile in fata.Era tare nervos.Parca i se auzeau din dormitor gandurile.Ar fi vrut sa amane ziua asta pana in momentul in care se simtea pregatit.Daca o loveste cineva,daca nu poate deschide singura dopul de la sticla de apa sau ii e foame sau e nefericita..4 ore fara Zoitica e o vesnicie.
Se urcara toti trei in masina.Au trecut intai pe la buni care o astepta deja cu o icoana ce i-o strecura pe furis in ghiozdan si cu un buchet de flori culese din gradina pentru doamna Luncanu.O stia bine pe invatatoare,ii cusu zeci de rochi.
.Si gata.Plecara spre scoala.Zoe nu era bucuroasa,dar nici trista.Nu stia ce o va astepta acolo.Isi facu tot felul de idei in capusorul ei mic.Nu isi dorea prieteni.Nu suporta ideea de a imparti nimic cu nimeni si vazu ea cum stau lucrurile cu prietenii.Mami tot timpul se plangea ca cea mai buna prietena a ei a vrut sa ii distruga familia.Ce-o mai inseamna si asta..ea nu voia pe nimeni in viata ei sa ii distruga nimic..era bine-merci asa.
Cum cobori din masina se si impiedica..mami o smucise si o facu atenta ca isi va rupe ciorapii.Peste tot mirosea a praf de creta si cerneala.Erau foarte multi copii..mai multi decat se astepta ea.Fetitele aveau codite prinse frumos..Zoe isi duse mana la cap si incerca iar sa isi ascunda parul ravasit.Sala de clasa era minunata.Totul era nou si frumos.Mami o aseza in prima banca din mijloc ceea ce nu o multumi deloc.Langa ea se aseza o fetita roscovana cu pistrui.Ea parea ca ii cunoaste pe toti.Intorcea capul intr-o parte si alta si vorbea cu toata lumea..coditele o atingeau de fiecare data cand se intorcea.Banca era rece.Se gandea ce o sa faca ea atata timp intr-o banca.Buni o ducea peste tot..chiar si la tanti Marina cand se jucau cu cestile de cafea si le rasturnau pe farfurie.Acum isi dadu seama daca e fericita sau nu de noul eveniment..raspunsul era nu..si vru sa il traga pe tati de maneca sa ii spuna dar nu mai avu timp..intra invatatoarea.Mami o impinse sa fie prima care ii da florile.Ceva o rodea in stomac.Dupa ce ii dadu buchetul se aseza inapoi in banca si duse mana la gura sa isi roada unghiile.Mami o vazu imediat si o opri.Doamna invatatoare era batrana,avea un ruj rosu pe buze,unghiile lungi,iar pe degete multe inele.Nu ii placu nici de ea.Dupa ce se prezenta citi din caietul ala mare numele tuturor copiilor prezenti in clasa..Asta e momentul in care parintii trebuia sa plece.Lui Zoe i se opri respiratia.Se uita in ochii lui tati si vazu ca plangea.Il stranse bine,bine in brate iar mami il trase dupa ea.Zoe nu putu sa se aseze la loc.Alerga spre ei si il prinse pe tati de picior.
                -Tati,e urat aici nu-mi place,vreau acasa,te rog nu ma lasa!!!
Degeaba.Mami il  impinse pe tati spre usa iar doamna parca nici nu vazu ce se intampla.O lasase pe biata Zoe sa suspine in banca si isi vazu de treburile ei.Ziua fuse ingrozitoare.In pauze,statea in clasa,singura si desena cercuri imaginare cu degetul.Pachetelul nu vru sa il manance dar il arunca la gunoi sa nu o certe mami.Isi arunca si pampoanele sub banca iar ciorapii si-i agatase cand vru sa se ridice.Nimeni nu o intreba nimic iar ei ii convenea de minune.Ii era dor de buni si de motanelul Sunca.Gandul ca era nevoita sa vina aici zi de zi o chinuia ingrozitor.Nu isi imagina cum va trece peste asta.Ea nu isi dorea sa mai vina niciodata aici si incerca sa isi faca un plan de scapare.
Pana veni tati parca trecura ani.Il lua strans in brate si il pupa pe ambii obraji si ii spuse ca nu e suparata pe el ca a lasat-o singura aici dar va fi maine daca o va aduce din nou.Tati zambi.Zambetul lui ascundea de fapt aceleasi stari prin care trecu si Zoe.Casa era de-a dreptul goala fara ea.Motanul o cauta prin casa,broscuta testoasa nu mai iesi sa-si manance mancarea ..pana si televizorul era oprit.
O data ajunsa acasa fetita se dezbraca in graba si se arunca in pat.Isi trase patura peste cap si adormi visand la vremurile in care era libera ca pasarea cerului.

Looking for myself...

As vrea sa scriu despre ceva dar nu pot..de parca gandurile mele se fugaresc unele pe altele.Nu mai suport starea asta de tot cacatul.Am tot ce îmi doresc dar nimic nu ma face fericita.Si cine dracu știe ce îmi doresc cu adevărat..astept sa treacă fiecare zi in speranța ca mâine ma voi trezi mai bine dispusă...mi-e dor sa ma joc cu cuvintele,sa par interesantă,sa falsez la greu si sa nu ma mai simt vulnerabila.Nu știu unde sa ma mai caut...nu știu sa găsesc ceea ce caut..uit mereu unde ma las si niciodată nu reușesc sa găsesc toate bucatile din mine...ca un bolnav de Alzheimer.
Vreau sa mergem ..undeva..sa nu știu niciodată unde si sa ma hotarasc pe drum..sa simt mirosul orei 4 dimineața pe tastatura ta forjata de NFS...sa ma alint printre cearceafuri si sa ma joc cu numaratul zilelor..Ma simt ca intr-o manivela...ma strânge si îmi eliberează gândurile cu care eu ma hranesc.As vrea sa pot opri totul acum,as vrea sa fie vorba numai de mine,sa ma doara fără sa doare si pe alții...sa simt gustul sfarsitului inlauntrul meu si sa îl priponesc acolo pana aud valurile marii.

Străini intr-o tara a nimanui

Oricât de mult am încercat sa nu fiu afectată de momentul ce urmează sa îl povestesc ,nu am reușit.Speram ca vârsta si faptul ca trăiesc de ceva timp intr-o alta tara ma va face mai puternica,ma va învata sa îmi țin pornirile in frau.Din nou nu am reușit.
Acum câteva seri a trebuit sa ma duc cu Stefania,fetița mea mijlocie,la urgență.Febra toată ziua,38.5,amigdalele super imflamate si roșii..nu am reușit sa o stabilizez un pic pana a doua zi ca sa putem merge apoi la doctorul de familie.Stefania e un copil cu o personalitate foarte puternica.E un fel de 'it's my way or the highway".Are trei ani jumate,e incapatanata si asculta doar de mine.Si când spun doar de mine asta si înseamnă.Nici pe ta'su nu îl asculta.Pentru noi nu e o așa mare problema,ne-am obișnuit si nu facem mare caz din asta.Cand suntem afara știe sa se joace cu ceilalți copii fără sa ii schilodeasca dar știe sa nu se lase calcata in picioare.In Anglia e o adevarata jungla in parc..copiii își dau in cap iar mamele stau de vorba pe iPhone sau orice altceva numai atenție la ei nu sunt.Ei bine,ea știe sa își facă dreptate si am incurajato-o sa facă asta pentru ca fetița mea cea mare e opusul ei si e ingrozitor.
Am ajuns la spital,ne face checking-ul la receptie,intram in sala de așteptare pentru copii,totul bine si frumos.Stefi era super molesita de la atâta febra si nici nu mâncase mare lucru in ziua aia.Dupa ce ii dau asistenta Calpolul minune de la spital(ei zic ca e Calpol dar e de o mie de ori mai bun ca asta cumpărat din farmacii)își mai reveni copilul.Eram tare bucuroasa,îmi mai revenisem si eu un pic ca eram tare speriata.Un grup de țigani de-ai noștri se uitau la ea zambind si vorbeau ceva între ei ..nu știu ce dar era de bine oricum.Am uitat sa precizeze ca Ștefi e frumoasa,nu spun asta doar ca e copilul meu,are niște trasaturi superba,atrage priviri de peste tot.
Se opri copilul sa se joace la o măsuta special amenajata pentru copii.Are si ea acasă dar nici nu se atinge de ea.Imediat apare lângă ea o alta fetița.Stiindu-mi maimutica,am ghicit ca nu o sa o lase si m-am dus la ea sa ii explic ca trebuie sa lase si fetița sa se joace.Scurt si la obiect"-Nu vau!"!Aveam in mana geanta si am vrut sa ma duc pana la scaunul unde stăteam sa o las jos.Cand aud in spatele meu o voce impunatoare:
         -You have to share this darling,you have to share it with my daughter.She wants to play too,you can't play just yourself with it.
M-am intros spre el.Simteam cum mi se urca sangele in cap.Grupul de țigani se uita la mine ca si cum "nu ai de gând sa faci nimic mânca-t-as??".M-am uitat si la Ștefi.O durea undeva.Ii răspunse la fel de scurt si la obiect "no" si se juca mai departe.In timp ce vorbea cu Ștefi jegul ăla de om se apropiase de ea si încerca sa o facă sa fie atenta atingând-o cu un deget.Am rasuflat sa ma calmez un pic,nu am reușit si i-am zis "If u ever touch my child again i will knock u down!You don't touch my child,you don't speak with my child,if u want to tell her something you will tell me,I'm her mother I decide if she is acting naughty or not!"Nu se aștepta sa reactionez pentru ca ei,englezii sunt invatati sa lăsăm capul aplecat si sa ne cerem iertare chiar si atunci când e vina lor.M-a întrebat cum am sa il "pun la pământ",i-am zis ca nu vrea sa afle si m-am retras spre locul meu.Stefi nu era deloc afectată,bă i-a zis si ceva in româna celeilalte fetița,ceva de genul nu ma joc cu tine ca ești urata.Ii puteM citi uimirea in ochi.Tiganii îmi făcură semn din cap ca bine am făcut.Ma simteam rau.Poate nu trebuia sa ma port chiar așa dar tara asta m-a învățat sa îmi fac singura dreptate atunci când totul îmi e împotriva si mai mult de atât,eu sunt foarte slaba sun fire dar când e vorba de copii ma transforma intr-o furtuna.Ma uitam in jur,erau vreo doi englezi,restul arabi,turci.Poate ii înțeleg si pe ei ca nu ne mai tolereaza dar si noi plătim taxe in tara asta,ne respectam obligatiile..unde ne sunt drepturile??Poate suna ca exagerez,dar oricine a stat suficient de mult in tara asta ma înțelege.Ma înțelege ca ne-am saturat sa le spălam wc-urile pline de c...t si nu ne lăsa sa le folosim...Nu vreau sa creasca ingerasii mei cu ideea ca sunt mai prejos decât ei doar pentru ca sunt romani.Vreau sa aibă aceleași șanse.Nu știu daca suntem mai destepti sau mai frumosi ca ei,nici nu îmi pasa.Vreau sa ne dea șansa sa le aratăm ca nu suntem aici doar sa speculam,sa furam si sa dam in cap.

Happy Birthday to Me!!!!

Iacatama la cea de-a 28-a aniversare!!!Pfiu..ce de ani..sunt multi intr-adevar da' nu ma simt deloc mai batrana!Intodeauna ma gandesc atunci cand e ziua de nastere a cuiva la cat de fericiti au fost parintii in aceeasi zi acum 'n' ani.E un sentiment minunat....Acela de a da nastere..nu se cumpara nu nimic!Dar nu vreau sa vorbesc si azi despre copii!Azi am sa vorbesc numai despre mine si de ce s-a schimbat acum fata de ultima aniversare.
De cand eram mica am avut senzatia asta de unicitate si de 'ceea mai ceea' de ziua mea.Imi chemam prietenele de pe strada si mancam gogosi,beam suc si ascultam Cocojambo sau Genius!Ce mai timpuri!Era ca o sarbatoare pentru mine.
Cu cat au trecut anii cu atat mai mult am pierdut din bucuria de a petrece de ziua mea.De multe ori eram mai mult trista decat fericita.Spre exemplu in ultimul an de liceu dadeam bacul pe 25 iunie..nu-mi mai amintesc exact la ce..dar stiu ca nu eram in ceea mai buna forma.Apoi la facultate..in primul an am tras o betie cu colegii la terasa unde lucram..a fost super..o amintire pe care nu o s-o uit niciodata.Si incepe era 'eu si Cotomin'.Pot spune in fiecare an ce am facut de ziua mea de cand l-am cunoscut.Nu stiu cum se intampla ca mai mereu ne prindea in offside..cam cu buzunarele goale..dar asta o facea sa fie si mai special.De dimineata,inainte sa plece la munca am realizat ca am uitat sirul anilor!Shame on me!!Eu niciodata nu uit asa ceva!Asta inseamna sacrficiul de a trai in Anglia,fara nimeni de acasa alaturi de tine,sa faca totul sa fie mai usor!
Anyway..mi s-au intamplat lucruri frumoase si deosebite de ziua mea.
E ciudat cum,cu cat inaintezi in varsta(ca sa  nu zic imbatranesti) iti doresti si mai mult sanatatea.Asta ,zic eu, e un semn de maturizare,de faptul ca realizezi valorile familiei dorind sa poti petrece cat mai mult timp calitativ cu ei.Poate mai inseamna si faptul ca te cam opresti sa te dai in stamba,ca incerci sa iti echilibrezi comportamentul in asa fel incat sa arati ca cineva la 28 de ani si cu trei copii.Cam asta se intampla cu mine..o fi bine..o fi rau..eu ma simt bine asa!Daca ar fi fost sa inumar cate zile de la 27  pana la 28 am fost fericita si cate suparata cu siguranta as fi dovedit ca sunt o femeie fericita si ca D-zeu mi-a dat tot ceea ce mi-am dorit.Dar mi-a si luat pe cineva drag..mai mult decat drag.
Le multumesc ingerasilor mei care azi mi-au cantat Happy birthday!I was the most happiest mom in the entire world!Imi astept sotul acasa sa mancam o farfurie din tortul facut impreuna cu copiii si bineinteles ca,in acest an imi doresc in primul rand sanatate sa ma pot bucura de atata iubire ce ma inconjoara!

Gandurile lui Zoe

Ploua teribil in dimineața asta.Tunetele o trezira pe biata Zoe.Isi ridica încet capusorul de sub plapuma greoaie si se uita pe geam nedumerita.Se intrista gandindu-se ca o sa se ude iar la picioare.Cizmele sigur le lua tatuca,el e mai harnic...se trezi de dimineața sa ducă oile la păscut si sigur le lua..aham.."Sa vedem ce faci tu acum Zoito ca nu ai fost in stare sa te scoli înaintea tatucai si ai sa ingheti de frig azi!"..așa se dojeni ghemotocul asta de fetița,cea mai mică din 8 frați.Nimeni nu si-a mai dorit-o,mămuca o certa si o blestema in fiecare zi,frații mai mari își băteau joc de ea,numai tatuca era de partea ei si avea grija sa ii spună rugaciunea in fiecare noapte.Isi lipi nasul carn de geamul rece ca si cum ar fi vrut sa se trezeasca de-a binelea..Desena cu degetelele pe geam o fetița."Ce-as vrea si eu sa fiu așa o fetița importantă ca tine..sa am si eu lucr'soarele mele si pantofii mei si patul meu".Sari repede de pe scaunel sa se îmbrace si sa ducă laptele in sat.Asta era treaba ei si o făcea întotdeauna așa cum o învata tatuca.Dupa ce termina se ducea la școala.Tare mult ii mai plăcea aici.Nu era ea prea desteapta dar nu își putea lua ochii de la d-na invatatoare."E așa frumoasa si desteapta de parca D-zeu a iubit-o întâi pe ea si apoi pe restul lumii."Într-o zi se duse sa ii ducă laptele d-nei Maria si înainte sa strige la poarta mai zabovi un pic, poate, poate mai vede ceva interesant.Auzi câteva zgomote ca de sticla spartă si apoi o auzi pe d-na cum plângea si alerga prin curte cerând indurare de la "nebunu'de bărbasu' ".Lasa sticlele la poarta si fugi cât o ținu picioarele.Se opri pe dealul din fata casei si incepu sa planga."Biata d-na ,degeaba e desteapta ,tot ca mama si tanti Rodica trăiește...auzi,tu, nenorocitul sa o bată pe buna mea d-na.Daca îl prind ii rup o mana,așa cum făcu tatuca cu nea Costel cizmaru!Da da..așa fac!!da' nici ca ma mai duc la școala..imi-e rușine , sigur m-a văzut..si de ce sa ma mai duc...știu sa scriu si sa citesc ..ajunge..tot ca mămuca  ajung..mai bine învăț sa fac mâncare si sa cos .. macar nu mi-oi lua bătaie"Si de atunci nici ca s-a mai dus..A rămas acasă sa învețe de mică sa fie harnica, așa cum voia mamuca.Rareori,visa la unghiile roșii,la ciorapii  de matase si rochiile vaporoase ale d-nei Maria..Dar ce folos..nimeni nue special  

Icoana copilariei mele

Cum sa concep viata fara tine?Cum sa raportez toata viata si fiinta mea daca tu nu ai mai exista?Acum cand totul pare atat de aproape de sfarsit mi-as dori sa imi aduc aminte de tot ce ai creat frumos in viata mea.Dar nu pot.Egoismul ma face sa constientizez toate lucrurile ce o sa dispara o data cu tine.Esti singura mea imagine a copilariei care nu ma face sa ma intristez,Stiu ca nu ar trebui sa fie vorba doar de mine,dar nu te pot lasa sa pleci.Acum,cand am copiii mei,mi-as fi dorit sa imi fi fost mama..nu ca nu ai fi fost..doar ca in lumea asta ratacita si nebuna as fi vrut sa fie undeva scris.
Tu ai fost cea care a fost langa mine cand am fost bolnava si ai stat  in spital dormind pe un calorifer,cand am facut pojar si ma pazeai sa nu ma scarpin sa imi ramana semn asa cum ti-a ramas tie pe nas.La tine veneam sa ma laud cu notele sau sa le ascund,tu imi puneai pachet la scoala,imi calcai hainele si le spalai,tu aveai grija sa fie mancarea gata cand ajungeam acasa si imi spuneai sa mananc tot timpul la masa ca sa fiu cineva in viata.Tot tu m-ai invatat sa nu ma sterg pe picioare dupa ce fac baie pentru ca imi iau norocul:).Stiu sa leg via,sa pun legume in pamant,sa lucrez la carlige,sa torc si multe alte lucruri de care m-am lovit in viata si am realizat ca pot face fata datorita tie.
In felul tau stangaci,m-ai invatat care sunt cele mai mare defecte la un barbat si sa fug de ei ca de dracu.Mi-ai cumparat primii cercei de aur si eram tare mandra.Nu am sa uit niciodata cat de importanta ma simteam.De cate ori luai pensia ,ne dadeai bani sa ne cumparam inghetata si suc..vafe si Fanta de portocale.
Si eu cum te-am rasplatit?Am plecat sa imi fac viata mea departe de tine si de iubirea ta calda.Te-am parasit lasandu-te singura intr-o casa in care nu se mai aude niciun copil.Simt ca ti-am  luat tot ce ai avut mai bun si am fugit ca o lasa.
Mi-e dor de mainile tale aspre ce imi mangaiau fata dimineata inainte sa plec la scoala,de vocea ta calda de fiecare data cand imi raspunzi la telefon,de turtele tale verzi.
Stiu ca viata are cursul ei,dar daca Dumnezeu e acolo sus si imi aude gandurile acum,il rog sa mi-o mai lase.Nu o pot pierde.Nu sunt pregatita nici acum si niciodata probabil dar trebuie sa o vad inainte,sa ii spun toate astea,sa isi vada stranepotii,sa vada ce familie frumoasa am datorita ei.

Te iubesc mamaita mea!!!Sa nu ma lasi singura in lumea asta nebuna..