Icoana copilariei mele

Cum sa concep viata fara tine?Cum sa raportez toata viata si fiinta mea daca tu nu ai mai exista?Acum cand totul pare atat de aproape de sfarsit mi-as dori sa imi aduc aminte de tot ce ai creat frumos in viata mea.Dar nu pot.Egoismul ma face sa constientizez toate lucrurile ce o sa dispara o data cu tine.Esti singura mea imagine a copilariei care nu ma face sa ma intristez,Stiu ca nu ar trebui sa fie vorba doar de mine,dar nu te pot lasa sa pleci.Acum,cand am copiii mei,mi-as fi dorit sa imi fi fost mama..nu ca nu ai fi fost..doar ca in lumea asta ratacita si nebuna as fi vrut sa fie undeva scris.
Tu ai fost cea care a fost langa mine cand am fost bolnava si ai stat  in spital dormind pe un calorifer,cand am facut pojar si ma pazeai sa nu ma scarpin sa imi ramana semn asa cum ti-a ramas tie pe nas.La tine veneam sa ma laud cu notele sau sa le ascund,tu imi puneai pachet la scoala,imi calcai hainele si le spalai,tu aveai grija sa fie mancarea gata cand ajungeam acasa si imi spuneai sa mananc tot timpul la masa ca sa fiu cineva in viata.Tot tu m-ai invatat sa nu ma sterg pe picioare dupa ce fac baie pentru ca imi iau norocul:).Stiu sa leg via,sa pun legume in pamant,sa lucrez la carlige,sa torc si multe alte lucruri de care m-am lovit in viata si am realizat ca pot face fata datorita tie.
In felul tau stangaci,m-ai invatat care sunt cele mai mare defecte la un barbat si sa fug de ei ca de dracu.Mi-ai cumparat primii cercei de aur si eram tare mandra.Nu am sa uit niciodata cat de importanta ma simteam.De cate ori luai pensia ,ne dadeai bani sa ne cumparam inghetata si suc..vafe si Fanta de portocale.
Si eu cum te-am rasplatit?Am plecat sa imi fac viata mea departe de tine si de iubirea ta calda.Te-am parasit lasandu-te singura intr-o casa in care nu se mai aude niciun copil.Simt ca ti-am  luat tot ce ai avut mai bun si am fugit ca o lasa.
Mi-e dor de mainile tale aspre ce imi mangaiau fata dimineata inainte sa plec la scoala,de vocea ta calda de fiecare data cand imi raspunzi la telefon,de turtele tale verzi.
Stiu ca viata are cursul ei,dar daca Dumnezeu e acolo sus si imi aude gandurile acum,il rog sa mi-o mai lase.Nu o pot pierde.Nu sunt pregatita nici acum si niciodata probabil dar trebuie sa o vad inainte,sa ii spun toate astea,sa isi vada stranepotii,sa vada ce familie frumoasa am datorita ei.

Te iubesc mamaita mea!!!Sa nu ma lasi singura in lumea asta nebuna..