Scrisoare catre copii

Poate au fost zile cand nu v-am spalat pe dinti,cand am alergat pana la scoala pentru ca m-am trezit tarziu,cand nu v-am auzit pe toti trei,cand m-am enervat de trei ori mai mult decat o mama cu un singur copil,cand nu v-am scos in parc chiar daca afara era soare,cand am uitat sa va dau medicamentul la timp,cand v-am pieptanat in graba si v-am mai tras de par,cand v-am vorbit urat fiindca v-ati lovit unul pe altul,cand mi-as fi dorit sa ies cu tatal vostru in oras..doar cu el,cand m-am indoit de calitatile mele de mama,cand v-am dat iaurtelul rece din frigider..si multe alte momente care tradeaza faptul ca avand trei copii la diferenta de un an si o luna intre fiecare, este al dracu de greu.
Cu toate astea niciodata nu am ratat micul dejun sau pranzul sau cina,sunteti mereu curati,v-am aratat toata dragostea mea,v-am pupat pe fiecare de aceleasi ori,v-am spus nopate buna in fiecare seara,v-am cumparat mereu ce cadouri v-ati dorit de sarbatori..si lista ar putea continua din nou.
As vrea sa stiti ingerasiii mei dulci,razele mele de soare,'curcubeii' mei minunati ca mi-ati umplut fiecare gol din viata mea,m-ati facut un om completNu imi pot imagina viata fara nici unul dintre voi.Nu imi doresc sub nici un chip ca la un moment dat sa va doriti sa fi fost singur la parinti si as fi si mai fericita daca v-ati iubi intre voi asa cum va iubesc eu pe fiecare.Mariuca firava si sensibila esti primul meu copilas,mi-ai oferit primele clipe de mamica,m-ai maturizat cum nimic nu reusise pana atunci..atat pe mine cat si pe tatal tau.Tu Stefanica draga,frumusetea mea de fetita,te-a creat Dumnezeu asa cum mi-am dorit eu sa am un copil..cu ochii tatalui tau si culoarea pielii mele si cu parul carliontat ca al verisoarei tale..toate astea ca sa imi dea putere sa va cresc pe amandoua in momentul in care credeam ca e imposibil.
Costi..baiatul meu mult dorit..speranta mea..sufletul meu..nu te pot scapa din ochi nici o secunda..pentru ca tu ai fost cireasa de pe tort.Fara tine nu am fi fost o familie..iar tati nu ar fi avut cu cine sa se uite la meci sau sa viseze la prima bere cu feciorul lui.
Vom fi intotdeauna alaturi de voi,va vom sprijini in tot ceea ce va propuneti si niciodata nu vom renunta sa luptam.Imi cer iertare de pe acum pentru greselile pe care le vom face si vom gasi intodeauna puterea sa va iert pe voi.

Mami si tati va iubesc mult!

Declaratie de dragoste

Imi prinzi in maini iubirea toata,
Si ma atingi incet in somn,
Imi spui ca nimeni niciodata,
Nu te-a facut sa-ti fie dor.

Ma scald in ochii tai iubire,
Si ma scufund adanc in ei,
Nu vreau decat sa cred in tine,
Si sa ma las pierduta-n ei.


Pentru Cotomin!

In epoca durerii

Nimic nu e mai trist decat sa ai tot ce iti trebuie si nimic din ce iti doresti.Asta e motivul pentru care mereu mi-am complicat viata..sau macar am incercat.As fi putut fi fata cu fite,de bani gata..sa profit de averea alor mei..sa fac din zile nopti si invers cutreierand discotecile de ultimul racnet.in schimb eu am preferat sa pregatesc dosare,sa fac planuri,sa scot din faliment o firma careia nimeni nu ii mai dadea nici o sansa.Tocmai de aceea l-am acceptat pe el.Simteam nevoia sa profit dracului de steaua norocoasa in care ma nascusem si sa nu ma mai chinui de una singura.Imi doream sa fie cineva acolo ..sa ma astepte acasa..sa fie al meu pentru ca ma iubeste ca sunt fata lui X sau pur si simplu ca asa simte.
Dupa zile intregi in care m-am simtit mai rasfatata decat un prunc era momentul sa imi faca cunostinta cu familia sa.Nu stiam ffoarte multe..doar ca are un fiu mai mic decat mine cu cativa ani..ca fosta lui sotie se sinucise pe cand copilul avea doar 3 ani din cauza unei supradoze si ca si-a incercat norocul cu cateva femei dar toate au renuntat.Nici nu mi-am pus intrebari..de ce..sau cum..erau un subiect tabu..pentru ca nici el nu a intrat in detalii..si sincer..imi era bine asa.Nu ma simteam pregatita sa complic din nou lucrurile..dar el facea in asa fel incat sa simt ca e in firea lucrurilor..ca asta trebuie sa fie urmatorul pas.
Cu toate astea,nu pledoaria lui a fost cea care m-a convins.
Tatal meu..avem acelasi character puternic..nu stim ce e ala un compromis..m-a considerat tot timpul copilul lui..desi biologic nu sunt..a incercat sa imi deschida foarte multe usi..pe care ,evident.i le-am trantit in nas..dupa care a renuntat.Mi-a reprosat tot timpul ca nu voi putea sa cladesc nimic de una singura..ca sunt femeie si ca trebuie sa invat sa sterg praful si nu sa ma lupt cu lumea afacerilor.L-am urat pentru asta..si pentru felul in care o trata pe mama.Pentru ca vedea in ea ceva slab,pentru ca niciodata nu a lasat-o sa evolueze..a inchis-o in casa si a pedepsit-o pentru ca e femeie.
-Ela..ma faci de ras din nou.Andrei m-a sunat sa imi reproseze ca a pierdut un contract din cauza ta.
-Pai ce vina am eu..cel mai bun castiga..legea junglei..asta am invatat de la tine..
-Ce-ti lipseste tie ma, femeie proasta..?De ce faci lucrurile mereu invers..??Nu e de ajuns ca te-am crescut ca pe copilul meu si ti-am dat tot ce am avut??Ca va calc acum in picioare pe amandoua de nesimtite ce sunteti.Carpe de sters pe jos ma ,tarancilor!Fa ceva cu idioata asta ca tu stii ce gene de cacat o avea.
Priveam o floare asezata frumos,ostentativ intr-o faza ce incerca sa incalzeasca atmosfera mereu rece dintr-o casa pe care mereu am considerat-o a groazei.Imi venea sa plang..dar imi inghiteam lacrmile si le simteam cum ma ard pe dinauntru.Imi era mila de ea dar o blestemam in gand ca nu a avut curajul..Ma uram pentru ca din nou am declansat furia lui..mi-as fi smuls fiecare particica din corp in speranta ca ma voi dezintegra si ca voi disparea din viata tuturor..mai ales a ei..pe care am chinuit-o de cand m-a nascut..un copil dorit numai de ea..atunci ca si acum..un suflet manjit de ura a doi barbati ce trebuia sa imi fie tati..dar care m-au parasit ..unul la inceput si unul acum cand urma sa fie sfarsitul.M-am ridicat spre ea..am zambit
-Mama acum una din noi trebuie sa aibe curajul..si eu voi fi aceea..nu te voi lasa singura ..dar stiu ca tu nu poti pleca..mereu ai fost slaba..mereu l-ai iertat..nu mai pot baga capul sub plapuma si sa nu il mai aud cum te loveste..stii cum sunt..nu fi trista..mereu voi fi langa tine..
O vedeam cum ar fi vrut sa ma opreasca..dar ii era frica..cel mai mult de ea..Ii citeam disperarea in ochi..o simteam cum claca pe dinauntru..cum ii tremurau genunchii ..si cu o ultima putere se arunca asupra mea si imi spuse incet,in soapta..'Stiu'..
L-am sunat pe Andi..nu stiu de ce..pentru ca in acel moment nu voiam sa vad nici un barbat in fata mea..poate pentru ca simteam nevoia sa pedepsesc pe cineva..
-Nu ma intreba nimic..vreau doar sa te comporti ca in orice alta zi..iti spun ca m-am certat cu tatal meu si ca nu ma mai pot intoarcea acasa..atat..
-Esti bine iubire..??Ce pot sa fac??
-Sa taci dracului din gura si iti repeti in minte ce ti-am spus acum 10 secunde si daca poti bine daca nu pleaca.
-Ok..iarta-ma..unde vrei sa mergem..?La o cafea..?
-La tine acasa!In seara asta doar..nu am chef sa imi caut acum sa ma mut..si nici de hotel..
-Sigur!Hai sa mergem..sunt cel mai fericit barbat din lume iubire!!!
-Iar eu cea mai trista..ne completam nu?

In epoca durerii

Andi..ce pot sa spun despre el..de-a dreptul fermecator..un domn in adevaratul sens al cuvantului..stia sa renunte cand trebuia..asta m-a facut sa intru in jocul lui.Eu sunt orgoliul is incapatanarea in persoana.Imi place sa conduc,sa am ultimul cuvant.. si imi place atat de mult incat atunci cand intalnesc pe cineva cu acelasi caracter nu renunt pana nu il zdrobesc..Nu m-as schimba pentru nimic in lume.Tatal si fratele meu au incercat sa imi demonstreze contrariul..s-au chinuit..si cand au vazut ca de cate ori ma atatcau eu raspundeam inzecit s-au lasat pagubasi.
Si pentru ca el era singurul barbat pe care il intalnisem pana atunci dispus sa ma lase pe mine sa cant l-am acceptat in viata mea.Diferenta de varsta..nu m-a deranjat ..nici nu parea de 44 de ani..in plus..ai mei l-au sprijinit foarte mult..era vorba si de banii lui..si de faptul ca la 24 de ani nu avusesem nici o relatie stabile..toti fugeau dupa maxim o saptamana.Mi se dusese vorba cum ca as fi fost o scorpie plina de bani si mult prea alintata.
La cateva zile dupa ce ne-am cunoscut am inceput sa iesim.Eram subiecul principal de barfa in companie.Nimeni nu avea curajul sa intrebe nimic,evident.Secretara mea,si cea mai buna prietena,Delia,imi spunea de fiecare data ce se mai aude.Cel mai tare m-a amuzat cand am aflat ca se faceau pariuri despre cat va rezista pana ma va parasi.
Oficial,eram impreuna.
In fiecare zi cate un buchet de flori,cate o surpriza,mesaje siropoase..facea totul sa fie perfect..mult prea perfect.Nu imi displacea ..dar eram constienta ca orice ar fi facut nu putea sa fie mai mult.
-Ela,nu ai idee cat de fericit ma simt.As renunta la tot pentru tine.As rasturna pamantul daca asta mi-ai cere..
-Serios..?ai renunta la tot?..stii ca nu e adevarat..si..mai stii ca nici in seara asta nu urci la mine..
-Daca asa vrei tu..dar nu uita ca te doresc cum n-am mai dorit pe nimeni..ma innebunesti..de cate ori iti simt parfumul o iau razna si nu ma mai pot concentra la altceva.
-Andi..nu ma intelege gresit..ai mei sunt acasa..si eu te doresc..dar nu cred ca e momentul..
-Atunci hai la mine..te rog..
-Nu..ce-o sa spuna fiul tau..??Nici macar nu ma cunoaste..si ar fi aiurea sa ma vada prima data dupa ce m-a tavalit tata-su..!!!
-Ai dreptate..te-as invita la un hotel..dar nu vreau sa te jignesc..adica ..hotelul nu e pentru cineva ca tine..
-Sau poate e !
-Hm?Crezi tu asta..?Mergem?\Numai ca e pentru prima si ultima data..trebuie sa gasim o solutie..in weekend vi la mine..sa il cunosti si pe Tudor..imi doresc foarte mult asta!
-Nu mai vorbi asa mult..hai o data pana nu ma razgandesc..o sa vedem ce si cum mai tarziu...

Am sperat ca ,facand dragoste cu el,o sa incep sa il iubesc..tandru,atent..toate calitatile din lume la pat.Dar eu ,cand ramanea singura cu mine speram sa apara adevaratul El..sa ma intoarca pe toate partile,sa imi ofere senzatii necunoscute.
Nu ma simteam implinita,nu eram fericita,nu ma gandeam non stop la el,nu ii cautam mirosul in perne dimineata..nu il iubeam.
Ceilalti il adorau..il considerau barbatul potrivit pentru mine..dar ce folos..?

In epoca durerii

Simt ca au trecut ani ..ani lumina..simt ca m-am nascut acum milioane de secole si imi simt batraneatea in oasele macinate de atata durere.De cand ma stiu viata a mers in sensul opus mie.Orice mi-am dorit sa construiesc se darama inainte sa apuc sa imi vad visul implinit.S-ar zice ca o femeie care a reusit sa ridice o afarcere de una singura,si inca una profitabila,ar fi puternica si de neoprit.Si poate asa o fi..dar nu e cazul meu.Povestea mea e pline de desi-uri..desi m-am nascut intr-o familie bogata am ales sa muncesc de mi-au sarit capacele..desi am fost crescuta cu frica de D-zeu ,il bluestem ca mi-a gasit si mie loc in lumea asta..desi eram adorata am ales sa ador numai eu.
Totul a inceput intr-o dupa amiaza..Facusem un obicei ca dupa ce plecam de la compania sa ma opresc la cafenea.Vis-a-vis era o alta cafenea ..de fite..dar pe care o detestam pentru ca imi era sila de oamenii de acolo si de barfele lor de doi bani.Mi-am comandat o cafeaa cu ceva tarie..nu imi mai amintesc...idea era ca ma durea capul ingrozitor si nu aveam chef de nimeni.Imi placea acolo,la ultima masuta de pe terasa sa vad masinile de mii de euro cum parcau in fata mea si sa le compar moacele cu cei a caror intrau aici.Ma bufnea rasul cand le vedeam cocotate pe platforme,cu fuste care mai de care mai scurte si cu bluzele cu doua numere mai mici.Toate privirile din cafenea erau atintite asupra mea.De parca ma intrebau ce dracu cauti in bodega asta..Dar nu imi pasa si gata.Acolo ma simteam cel mai bine..in lumea mea..cu regulile mele ..si fara sa zambesc fortat de cate ori vad pe cineva.
Cu pasi inceti si nesiguri se apropie de mine chelnerul intainzandu-mi un trandafir si un biletel.Il intreb ce-i cu asta si el imi spune ca mai bine citesc biletelul.Eram foarte nedumerita..dar daca banuiam pe atunci in cata durere voi sfarsi ..totul s-ar fi oprit acolo..as fi fugit cat ma tineau picioarele..spre nicaieri ..spre pretutindeni ..
'Singuratetea e cel mai mare dusman..mai ales langa o cafea intr-o dupa amiaza tarzie.'Am citit de doua ori ,m-am uitat in jurul meu,am mirosit trandafirul..care nu mirosea a nimic..si deodata a aparut el.
-Buna!Poate nu ma cunosti dar eu te iubesc de ceva vreme ..de la firma..scuze..am vrut sa spun te urmaresc..am incheiat cateva contracte impreuna..nu stiu daca iti amintesti de mine..dar te-am vazut aici..de pe partea cealalta..si nu am putut sa ma abtin..am vrut sa fac rost de numarul tau de telefon ..dar nu am stiut daca e potrvit ..sau nu..si acum am zis sa imi incerc norocul..acum vorbesc mult ..si cred ca si prost..dar asta pentru ca sunt foarte emotionat...si tu nu spui nimic...
-Si acum ai crezut ca e potrivit..?Poate astept pe cineva..
Nu se mai auzea nici un zgomot in jurul meu..Nici un sorbit..nici o soapta..totul se oprise si astepta sa vada ce va urma.El..el ..era frumos..in adevaratul sens al cuvantului..genul de barbat din vitrina..si mirosea al dracului de bine..poate un pic prea mult..si foarte aranjat..dichisit..Nu imi dadeam insa seama cati ani avea..oricum parea mai in varsta decat mine..dar asta nu m-a deranjat de la inceput.
-Pai ...stiam ca nu ai pe nimeni...de la tatal tau..si am indraznit ..dar... nu mai fac..imi cer scuze..la revedere..
-Stai un pic..esti cam timid pentru un gest asa indraznet..Am fost de multe ori abordata ..dar niciodata asa..Eu sunt Ela..dar probabil stii deja asta..scuza-ma ..dar nu eram chiar in apele mele..ia loc..o cafea?

Who am I?

Am realizat faptul ca am uitat sa ma relaxez.Nu mai stiu ce imi place iar lucrurile dupa care credeam ca tanjesc sunt de fapt chestii in care ma ascund.Sunt fericita doar la suprafata.Imi crestez momentele de falsa fericire in speranta ca vor ajunge acolo unde trebuie.Mi-e dor de libertatea aia contransa unde te poti juca cu zilele si sa poti adormi visand la nori albastri de speranta.Tanjesc dupa tricourile decolorate pe care le purtam in timpul facultatii,de jeansi ultra purtati si taiati dinadins de mine,de frica pe care o aveam cand ma urcam in 601 fara bilet,de frigiderul gol din camera de camin..taramul fericirii..de pachetele de tigari care nu ajungeau niciodata si de noptile in cubluri cu colegele de camera.As da orice sa ma pot retrai ziua in care te-am cunoscut..sa imi pot simti inima zburdand de parca ar fi vrut sa urle 'this is the one!!!'.Imi e dor de chipul tau fara nici o grija,de ochii tai ce radiau de fericire de cate ori ma priveai.Unde sunt eu?De ce nu ma las sa fiu fericita..de ce cer atat de mult de la viata?Mirosul pielii tale e singurul lucru care a ramas neschimbat.Oare ce mi-am dorit cu adevarat sa fac?Cand am incetat sa imi mai doresc ceva?

Prima zi de scoala

Zoe nu  a fost niciodata la gradinita.Parintii au tinut-o acasa..era singurul lor copil,facut la batranete.Sub nici o forma tati nu a vrut sa o lase ''asa de mica'' in gura lupului.Mami..ar fi fost de accord,ar fi avut mai mult timp pentru ea,nu ar mai fi stat cu grija cand trebuia sa plece la lucru ca o lasa cu buni si ''iar o invata tot felul de porcarii''.In ciuda acestui fapt Zoe stia o groaza de povesti,poezii,cantecele,poate chiar mai multe decat ar fi invatat la gradi.Avu grija buni de toate..sa stie sa salute lumea pe strada,sa spuna cati ani are,cum ii cheama pe parinti..tot tacamul.
Insa veni ziua cea mare.15 septembrie..data la care trebuia sa isi puna uniforma pipitata,ghiozdanul cat ea de mare in spate si sa inceapa scoala.
Dimineata fu una nebuna..pe langa zecile de sacouri si pantofi aruncati in pat,Zoe incerca sa isi aranjeze parul zbarlit printre pampoanele mari si albe asezate ostentativ intr-o parte si alta a capului.Era tunsa baieteste,uniforma o deranja la culme..si-ar fi dorit cu siguranta pantaloni..dar trebuia sa fie cocheta ca mami azi.Iar mami..dupa lungi asteptari isi gasise cu ce sa se imbrace.Tati era gata de mult..dar era in bucatarie cu cafeaua si tigarile in fata.Era tare nervos.Parca i se auzeau din dormitor gandurile.Ar fi vrut sa amane ziua asta pana in momentul in care se simtea pregatit.Daca o loveste cineva,daca nu poate deschide singura dopul de la sticla de apa sau ii e foame sau e nefericita..4 ore fara Zoitica e o vesnicie.
Se urcara toti trei in masina.Au trecut intai pe la buni care o astepta deja cu o icoana ce i-o strecura pe furis in ghiozdan si cu un buchet de flori culese din gradina pentru doamna Luncanu.O stia bine pe invatatoare,ii cusu zeci de rochi.
.Si gata.Plecara spre scoala.Zoe nu era bucuroasa,dar nici trista.Nu stia ce o va astepta acolo.Isi facu tot felul de idei in capusorul ei mic.Nu isi dorea prieteni.Nu suporta ideea de a imparti nimic cu nimeni si vazu ea cum stau lucrurile cu prietenii.Mami tot timpul se plangea ca cea mai buna prietena a ei a vrut sa ii distruga familia.Ce-o mai inseamna si asta..ea nu voia pe nimeni in viata ei sa ii distruga nimic..era bine-merci asa.
Cum cobori din masina se si impiedica..mami o smucise si o facu atenta ca isi va rupe ciorapii.Peste tot mirosea a praf de creta si cerneala.Erau foarte multi copii..mai multi decat se astepta ea.Fetitele aveau codite prinse frumos..Zoe isi duse mana la cap si incerca iar sa isi ascunda parul ravasit.Sala de clasa era minunata.Totul era nou si frumos.Mami o aseza in prima banca din mijloc ceea ce nu o multumi deloc.Langa ea se aseza o fetita roscovana cu pistrui.Ea parea ca ii cunoaste pe toti.Intorcea capul intr-o parte si alta si vorbea cu toata lumea..coditele o atingeau de fiecare data cand se intorcea.Banca era rece.Se gandea ce o sa faca ea atata timp intr-o banca.Buni o ducea peste tot..chiar si la tanti Marina cand se jucau cu cestile de cafea si le rasturnau pe farfurie.Acum isi dadu seama daca e fericita sau nu de noul eveniment..raspunsul era nu..si vru sa il traga pe tati de maneca sa ii spuna dar nu mai avu timp..intra invatatoarea.Mami o impinse sa fie prima care ii da florile.Ceva o rodea in stomac.Dupa ce ii dadu buchetul se aseza inapoi in banca si duse mana la gura sa isi roada unghiile.Mami o vazu imediat si o opri.Doamna invatatoare era batrana,avea un ruj rosu pe buze,unghiile lungi,iar pe degete multe inele.Nu ii placu nici de ea.Dupa ce se prezenta citi din caietul ala mare numele tuturor copiilor prezenti in clasa..Asta e momentul in care parintii trebuia sa plece.Lui Zoe i se opri respiratia.Se uita in ochii lui tati si vazu ca plangea.Il stranse bine,bine in brate iar mami il trase dupa ea.Zoe nu putu sa se aseze la loc.Alerga spre ei si il prinse pe tati de picior.
                -Tati,e urat aici nu-mi place,vreau acasa,te rog nu ma lasa!!!
Degeaba.Mami il  impinse pe tati spre usa iar doamna parca nici nu vazu ce se intampla.O lasase pe biata Zoe sa suspine in banca si isi vazu de treburile ei.Ziua fuse ingrozitoare.In pauze,statea in clasa,singura si desena cercuri imaginare cu degetul.Pachetelul nu vru sa il manance dar il arunca la gunoi sa nu o certe mami.Isi arunca si pampoanele sub banca iar ciorapii si-i agatase cand vru sa se ridice.Nimeni nu o intreba nimic iar ei ii convenea de minune.Ii era dor de buni si de motanelul Sunca.Gandul ca era nevoita sa vina aici zi de zi o chinuia ingrozitor.Nu isi imagina cum va trece peste asta.Ea nu isi dorea sa mai vina niciodata aici si incerca sa isi faca un plan de scapare.
Pana veni tati parca trecura ani.Il lua strans in brate si il pupa pe ambii obraji si ii spuse ca nu e suparata pe el ca a lasat-o singura aici dar va fi maine daca o va aduce din nou.Tati zambi.Zambetul lui ascundea de fapt aceleasi stari prin care trecu si Zoe.Casa era de-a dreptul goala fara ea.Motanul o cauta prin casa,broscuta testoasa nu mai iesi sa-si manance mancarea ..pana si televizorul era oprit.
O data ajunsa acasa fetita se dezbraca in graba si se arunca in pat.Isi trase patura peste cap si adormi visand la vremurile in care era libera ca pasarea cerului.

Looking for myself...

As vrea sa scriu despre ceva dar nu pot..de parca gandurile mele se fugaresc unele pe altele.Nu mai suport starea asta de tot cacatul.Am tot ce îmi doresc dar nimic nu ma face fericita.Si cine dracu știe ce îmi doresc cu adevărat..astept sa treacă fiecare zi in speranța ca mâine ma voi trezi mai bine dispusă...mi-e dor sa ma joc cu cuvintele,sa par interesantă,sa falsez la greu si sa nu ma mai simt vulnerabila.Nu știu unde sa ma mai caut...nu știu sa găsesc ceea ce caut..uit mereu unde ma las si niciodată nu reușesc sa găsesc toate bucatile din mine...ca un bolnav de Alzheimer.
Vreau sa mergem ..undeva..sa nu știu niciodată unde si sa ma hotarasc pe drum..sa simt mirosul orei 4 dimineața pe tastatura ta forjata de NFS...sa ma alint printre cearceafuri si sa ma joc cu numaratul zilelor..Ma simt ca intr-o manivela...ma strânge si îmi eliberează gândurile cu care eu ma hranesc.As vrea sa pot opri totul acum,as vrea sa fie vorba numai de mine,sa ma doara fără sa doare si pe alții...sa simt gustul sfarsitului inlauntrul meu si sa îl priponesc acolo pana aud valurile marii.

Străini intr-o tara a nimanui

Oricât de mult am încercat sa nu fiu afectată de momentul ce urmează sa îl povestesc ,nu am reușit.Speram ca vârsta si faptul ca trăiesc de ceva timp intr-o alta tara ma va face mai puternica,ma va învata sa îmi țin pornirile in frau.Din nou nu am reușit.
Acum câteva seri a trebuit sa ma duc cu Stefania,fetița mea mijlocie,la urgență.Febra toată ziua,38.5,amigdalele super imflamate si roșii..nu am reușit sa o stabilizez un pic pana a doua zi ca sa putem merge apoi la doctorul de familie.Stefania e un copil cu o personalitate foarte puternica.E un fel de 'it's my way or the highway".Are trei ani jumate,e incapatanata si asculta doar de mine.Si când spun doar de mine asta si înseamnă.Nici pe ta'su nu îl asculta.Pentru noi nu e o așa mare problema,ne-am obișnuit si nu facem mare caz din asta.Cand suntem afara știe sa se joace cu ceilalți copii fără sa ii schilodeasca dar știe sa nu se lase calcata in picioare.In Anglia e o adevarata jungla in parc..copiii își dau in cap iar mamele stau de vorba pe iPhone sau orice altceva numai atenție la ei nu sunt.Ei bine,ea știe sa își facă dreptate si am incurajato-o sa facă asta pentru ca fetița mea cea mare e opusul ei si e ingrozitor.
Am ajuns la spital,ne face checking-ul la receptie,intram in sala de așteptare pentru copii,totul bine si frumos.Stefi era super molesita de la atâta febra si nici nu mâncase mare lucru in ziua aia.Dupa ce ii dau asistenta Calpolul minune de la spital(ei zic ca e Calpol dar e de o mie de ori mai bun ca asta cumpărat din farmacii)își mai reveni copilul.Eram tare bucuroasa,îmi mai revenisem si eu un pic ca eram tare speriata.Un grup de țigani de-ai noștri se uitau la ea zambind si vorbeau ceva între ei ..nu știu ce dar era de bine oricum.Am uitat sa precizeze ca Ștefi e frumoasa,nu spun asta doar ca e copilul meu,are niște trasaturi superba,atrage priviri de peste tot.
Se opri copilul sa se joace la o măsuta special amenajata pentru copii.Are si ea acasă dar nici nu se atinge de ea.Imediat apare lângă ea o alta fetița.Stiindu-mi maimutica,am ghicit ca nu o sa o lase si m-am dus la ea sa ii explic ca trebuie sa lase si fetița sa se joace.Scurt si la obiect"-Nu vau!"!Aveam in mana geanta si am vrut sa ma duc pana la scaunul unde stăteam sa o las jos.Cand aud in spatele meu o voce impunatoare:
         -You have to share this darling,you have to share it with my daughter.She wants to play too,you can't play just yourself with it.
M-am intros spre el.Simteam cum mi se urca sangele in cap.Grupul de țigani se uita la mine ca si cum "nu ai de gând sa faci nimic mânca-t-as??".M-am uitat si la Ștefi.O durea undeva.Ii răspunse la fel de scurt si la obiect "no" si se juca mai departe.In timp ce vorbea cu Ștefi jegul ăla de om se apropiase de ea si încerca sa o facă sa fie atenta atingând-o cu un deget.Am rasuflat sa ma calmez un pic,nu am reușit si i-am zis "If u ever touch my child again i will knock u down!You don't touch my child,you don't speak with my child,if u want to tell her something you will tell me,I'm her mother I decide if she is acting naughty or not!"Nu se aștepta sa reactionez pentru ca ei,englezii sunt invatati sa lăsăm capul aplecat si sa ne cerem iertare chiar si atunci când e vina lor.M-a întrebat cum am sa il "pun la pământ",i-am zis ca nu vrea sa afle si m-am retras spre locul meu.Stefi nu era deloc afectată,bă i-a zis si ceva in româna celeilalte fetița,ceva de genul nu ma joc cu tine ca ești urata.Ii puteM citi uimirea in ochi.Tiganii îmi făcură semn din cap ca bine am făcut.Ma simteam rau.Poate nu trebuia sa ma port chiar așa dar tara asta m-a învățat sa îmi fac singura dreptate atunci când totul îmi e împotriva si mai mult de atât,eu sunt foarte slaba sun fire dar când e vorba de copii ma transforma intr-o furtuna.Ma uitam in jur,erau vreo doi englezi,restul arabi,turci.Poate ii înțeleg si pe ei ca nu ne mai tolereaza dar si noi plătim taxe in tara asta,ne respectam obligatiile..unde ne sunt drepturile??Poate suna ca exagerez,dar oricine a stat suficient de mult in tara asta ma înțelege.Ma înțelege ca ne-am saturat sa le spălam wc-urile pline de c...t si nu ne lăsa sa le folosim...Nu vreau sa creasca ingerasii mei cu ideea ca sunt mai prejos decât ei doar pentru ca sunt romani.Vreau sa aibă aceleași șanse.Nu știu daca suntem mai destepti sau mai frumosi ca ei,nici nu îmi pasa.Vreau sa ne dea șansa sa le aratăm ca nu suntem aici doar sa speculam,sa furam si sa dam in cap.

Happy Birthday to Me!!!!

Iacatama la cea de-a 28-a aniversare!!!Pfiu..ce de ani..sunt multi intr-adevar da' nu ma simt deloc mai batrana!Intodeauna ma gandesc atunci cand e ziua de nastere a cuiva la cat de fericiti au fost parintii in aceeasi zi acum 'n' ani.E un sentiment minunat....Acela de a da nastere..nu se cumpara nu nimic!Dar nu vreau sa vorbesc si azi despre copii!Azi am sa vorbesc numai despre mine si de ce s-a schimbat acum fata de ultima aniversare.
De cand eram mica am avut senzatia asta de unicitate si de 'ceea mai ceea' de ziua mea.Imi chemam prietenele de pe strada si mancam gogosi,beam suc si ascultam Cocojambo sau Genius!Ce mai timpuri!Era ca o sarbatoare pentru mine.
Cu cat au trecut anii cu atat mai mult am pierdut din bucuria de a petrece de ziua mea.De multe ori eram mai mult trista decat fericita.Spre exemplu in ultimul an de liceu dadeam bacul pe 25 iunie..nu-mi mai amintesc exact la ce..dar stiu ca nu eram in ceea mai buna forma.Apoi la facultate..in primul an am tras o betie cu colegii la terasa unde lucram..a fost super..o amintire pe care nu o s-o uit niciodata.Si incepe era 'eu si Cotomin'.Pot spune in fiecare an ce am facut de ziua mea de cand l-am cunoscut.Nu stiu cum se intampla ca mai mereu ne prindea in offside..cam cu buzunarele goale..dar asta o facea sa fie si mai special.De dimineata,inainte sa plece la munca am realizat ca am uitat sirul anilor!Shame on me!!Eu niciodata nu uit asa ceva!Asta inseamna sacrficiul de a trai in Anglia,fara nimeni de acasa alaturi de tine,sa faca totul sa fie mai usor!
Anyway..mi s-au intamplat lucruri frumoase si deosebite de ziua mea.
E ciudat cum,cu cat inaintezi in varsta(ca sa  nu zic imbatranesti) iti doresti si mai mult sanatatea.Asta ,zic eu, e un semn de maturizare,de faptul ca realizezi valorile familiei dorind sa poti petrece cat mai mult timp calitativ cu ei.Poate mai inseamna si faptul ca te cam opresti sa te dai in stamba,ca incerci sa iti echilibrezi comportamentul in asa fel incat sa arati ca cineva la 28 de ani si cu trei copii.Cam asta se intampla cu mine..o fi bine..o fi rau..eu ma simt bine asa!Daca ar fi fost sa inumar cate zile de la 27  pana la 28 am fost fericita si cate suparata cu siguranta as fi dovedit ca sunt o femeie fericita si ca D-zeu mi-a dat tot ceea ce mi-am dorit.Dar mi-a si luat pe cineva drag..mai mult decat drag.
Le multumesc ingerasilor mei care azi mi-au cantat Happy birthday!I was the most happiest mom in the entire world!Imi astept sotul acasa sa mancam o farfurie din tortul facut impreuna cu copiii si bineinteles ca,in acest an imi doresc in primul rand sanatate sa ma pot bucura de atata iubire ce ma inconjoara!

Gandurile lui Zoe

Ploua teribil in dimineața asta.Tunetele o trezira pe biata Zoe.Isi ridica încet capusorul de sub plapuma greoaie si se uita pe geam nedumerita.Se intrista gandindu-se ca o sa se ude iar la picioare.Cizmele sigur le lua tatuca,el e mai harnic...se trezi de dimineața sa ducă oile la păscut si sigur le lua..aham.."Sa vedem ce faci tu acum Zoito ca nu ai fost in stare sa te scoli înaintea tatucai si ai sa ingheti de frig azi!"..așa se dojeni ghemotocul asta de fetița,cea mai mică din 8 frați.Nimeni nu si-a mai dorit-o,mămuca o certa si o blestema in fiecare zi,frații mai mari își băteau joc de ea,numai tatuca era de partea ei si avea grija sa ii spună rugaciunea in fiecare noapte.Isi lipi nasul carn de geamul rece ca si cum ar fi vrut sa se trezeasca de-a binelea..Desena cu degetelele pe geam o fetița."Ce-as vrea si eu sa fiu așa o fetița importantă ca tine..sa am si eu lucr'soarele mele si pantofii mei si patul meu".Sari repede de pe scaunel sa se îmbrace si sa ducă laptele in sat.Asta era treaba ei si o făcea întotdeauna așa cum o învata tatuca.Dupa ce termina se ducea la școala.Tare mult ii mai plăcea aici.Nu era ea prea desteapta dar nu își putea lua ochii de la d-na invatatoare."E așa frumoasa si desteapta de parca D-zeu a iubit-o întâi pe ea si apoi pe restul lumii."Într-o zi se duse sa ii ducă laptele d-nei Maria si înainte sa strige la poarta mai zabovi un pic, poate, poate mai vede ceva interesant.Auzi câteva zgomote ca de sticla spartă si apoi o auzi pe d-na cum plângea si alerga prin curte cerând indurare de la "nebunu'de bărbasu' ".Lasa sticlele la poarta si fugi cât o ținu picioarele.Se opri pe dealul din fata casei si incepu sa planga."Biata d-na ,degeaba e desteapta ,tot ca mama si tanti Rodica trăiește...auzi,tu, nenorocitul sa o bată pe buna mea d-na.Daca îl prind ii rup o mana,așa cum făcu tatuca cu nea Costel cizmaru!Da da..așa fac!!da' nici ca ma mai duc la școala..imi-e rușine , sigur m-a văzut..si de ce sa ma mai duc...știu sa scriu si sa citesc ..ajunge..tot ca mămuca  ajung..mai bine învăț sa fac mâncare si sa cos .. macar nu mi-oi lua bătaie"Si de atunci nici ca s-a mai dus..A rămas acasă sa învețe de mică sa fie harnica, așa cum voia mamuca.Rareori,visa la unghiile roșii,la ciorapii  de matase si rochiile vaporoase ale d-nei Maria..Dar ce folos..nimeni nue special  

Icoana copilariei mele

Cum sa concep viata fara tine?Cum sa raportez toata viata si fiinta mea daca tu nu ai mai exista?Acum cand totul pare atat de aproape de sfarsit mi-as dori sa imi aduc aminte de tot ce ai creat frumos in viata mea.Dar nu pot.Egoismul ma face sa constientizez toate lucrurile ce o sa dispara o data cu tine.Esti singura mea imagine a copilariei care nu ma face sa ma intristez,Stiu ca nu ar trebui sa fie vorba doar de mine,dar nu te pot lasa sa pleci.Acum,cand am copiii mei,mi-as fi dorit sa imi fi fost mama..nu ca nu ai fi fost..doar ca in lumea asta ratacita si nebuna as fi vrut sa fie undeva scris.
Tu ai fost cea care a fost langa mine cand am fost bolnava si ai stat  in spital dormind pe un calorifer,cand am facut pojar si ma pazeai sa nu ma scarpin sa imi ramana semn asa cum ti-a ramas tie pe nas.La tine veneam sa ma laud cu notele sau sa le ascund,tu imi puneai pachet la scoala,imi calcai hainele si le spalai,tu aveai grija sa fie mancarea gata cand ajungeam acasa si imi spuneai sa mananc tot timpul la masa ca sa fiu cineva in viata.Tot tu m-ai invatat sa nu ma sterg pe picioare dupa ce fac baie pentru ca imi iau norocul:).Stiu sa leg via,sa pun legume in pamant,sa lucrez la carlige,sa torc si multe alte lucruri de care m-am lovit in viata si am realizat ca pot face fata datorita tie.
In felul tau stangaci,m-ai invatat care sunt cele mai mare defecte la un barbat si sa fug de ei ca de dracu.Mi-ai cumparat primii cercei de aur si eram tare mandra.Nu am sa uit niciodata cat de importanta ma simteam.De cate ori luai pensia ,ne dadeai bani sa ne cumparam inghetata si suc..vafe si Fanta de portocale.
Si eu cum te-am rasplatit?Am plecat sa imi fac viata mea departe de tine si de iubirea ta calda.Te-am parasit lasandu-te singura intr-o casa in care nu se mai aude niciun copil.Simt ca ti-am  luat tot ce ai avut mai bun si am fugit ca o lasa.
Mi-e dor de mainile tale aspre ce imi mangaiau fata dimineata inainte sa plec la scoala,de vocea ta calda de fiecare data cand imi raspunzi la telefon,de turtele tale verzi.
Stiu ca viata are cursul ei,dar daca Dumnezeu e acolo sus si imi aude gandurile acum,il rog sa mi-o mai lase.Nu o pot pierde.Nu sunt pregatita nici acum si niciodata probabil dar trebuie sa o vad inainte,sa ii spun toate astea,sa isi vada stranepotii,sa vada ce familie frumoasa am datorita ei.

Te iubesc mamaita mea!!!Sa nu ma lasi singura in lumea asta nebuna..

I wish I didn't

Cateodata mi-as dori sa fiu ea..Cine este ea??O prietena de-a mea pe care 'am pastrat-o' pentru ca o invidiez cu cata indiferenta si nepasare priveste viata..atat a ei cat si a celorlalti.Nu,nu spun ca e proasta..in nici un caz..a reusit sa invete singura engleza..si-a rezolvat o multime de lucruri de una singura..in conditia in care are sot dar ..e la pascut..Ce sa zic..o duce capu ..nu e idioata ..dar o lasa rece absolut orice..E supusa, in adevaratul sens al cuvantului, sotului..isi detesta soacra(si asta stiu nu pentru ca mi-ar fi spus-o ea,ci pentru ca orice om normal ar face-o) dar nu ii arata niciodata nimic,nu se crizeaza daca isi vede fetita cu picioarele goale pe gresie..nu e pasionata de shopping,barfa si de alte chestii total femeiesti,nu se aranjeaza niciodata.Unii ar spune ca e sotia ideala!
Si cateodata mi-as dori sa fiu si eu ca ea..sa nu constientizez prea bine de lucurile ce se intampla in jurul meu..si daca totusi o fac sa pot lasa lucurile sa mearga de la sine,sa nu fac nimic.Mi-as mai dori sa nu imi mai vina atatea idei filosofice in creierul asta bolnav si sa imi accept conditia in care sunt pironita acum..sau poate forever..Ea adoarme mereu inainte de zece,pe cand pe mine ma apuca de cele mai multe ori unu,ea considera Nora pentru mama o sursa de entertainment iar pentru mine e mai ceva ca Desperate Housewifes,ea ii da copilului sa manance foarte multe semipreparate,eu innebunesc daca nu au mancat macar o data pe zi mancare gatita.
Pur si simplu mi-as dori sa nu imi mai pese atat de mult ce se intampla in jurul meu!!

Vreau sa fiu ignoranta si batuta in cap si sa imi ascult sotul in tot ceea ce zice si sa imi fie frica sa ii spun ca Brad Pitt e so fucking hot!Oare de ce nu pot??De ce sunt tot timpul un sac plin de emotii si rabufnesc de fiecare data cand se  intampla ceva too good or too bad...?Vreau sa fiu ca Data din StarTrek!!Oh ce tare ar fi!!!

Me ft. Driving

Dupa doua ore de condus deja imi vine sa o las balta..toata lumea imi spune ca oricine poate invata sa conduca daca isi doreste si ii place..Ok frate,imi place si imi doresc al dracu de mult sa conduc..Motive sunt multe..vreau sa ma pot duce si eu unde vreau fara sa imi iau sotu obosit de la munca pe  unde am nevoie.Instructorul meu e din Cipru dar nascut in Anglia..e super omu..iti explica..are rabdare ..nu urla..da ce sa ii faci la nebuna care tine volanu strans de parca ar vrea sa fuga si vireaza ca disperata ca si cum toata susaua ar fi numai a ei..!!!
Incepe ora frumos..imi asez scaunul,oglinzile,ma pregatesc psihic..bag in viteza..toate cele..dar vai!!..stai asa frate ca vine semaforu si tre sa slow down si ma gandesc eu in sinea mea :sunt trei pedale mancat'as si eu am doar doua picioare si ce dreacu fac acuma,folosesc si clutch si brake sau doar brake???Ma gandesc sa il intreb..dar daca face omu ochii cat cepele si ma intreaba daca is in toate facultatile mintale..?!Da'ce pana mea ..ca de'ia il platesc ..si intreb..nu isi bulbuca ochii..imi explica..aha..cred ca am prins idea..si incep eu sa merg frumos..folosesc clutch+brake daca vreau sa opresc de tot ..daca vreau doar sa incetinesc nitel folosesc doar brake..da,frate!merge acuma..
Si mai merg nitel..schimb vitezele..ma incurc olecutica da' nu-I bai..Si stai asa ca vin trecerile de pietoni si pietoane..adica de dobitoci si dobitoace..no..nu se uita ca e incepator si nu mai e verde pentru ei ..trec ca voda prin loboda si mai fac si semn cu mana sa ma opreasca de parca ar fi cel putin politia..!!Imi vine sa urlu la ei ..ba crizatule, asta calca nu f...Si injur in gand mai ceva ca la usa cortului(sau poarta???) si imi bag in ei de pedestrians si cyclists care au mai multe prioritati decat noi astia pe patru roti de parca I-a pus cineva sa plece cu moartea pe doua roti la plimbare...!!Mai sunt si motociclistii care zici ca sunt cel putin alchimisti..acu apar ,acu dispar..si nu iti vine sa cobori si sa-i arzi o laba peste bot??Eh..iti vine cum sa nu dar te abtii dreacu ca nu-I frumos si tu tre' sa fi ala precautul ca tu dai examenul nu el..
Si gata si a doua ora de condus..oprim fumos ..imi explica omu ca o sa fie din ce in ce mai greu si ca prcatic o sa am de invatat pana la utlima ora..dai si eu din cap..ce sa-i faci..nu poti sa ii spui omului ca iti vine sa iti bagi picioru ..astept sa vin acasa la Cotominu meu drag sa ma plang si sa astept sa ma incurajeze el..Ca asa sunt eu ..rac din fire si de zodie..dau intai in spate binisor da si cand apuc sa dau in fata nu ma mai opreste nici semaforu..mai ceva ca la NFS..:))..
Ok...I got it..nu-I momentu sa renunt..tre' sa imi pun ambitia si sa continui ..o sa fie bine pana la urma..ma prind eu care si cum e situatiunea..:)

Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima. - Marcel Proust

Petale azurii,
Stropi cristalini de irisi dezamagiti,
Regrete apuse in rasaritul zilei de azi,
Pasi tremurati pe o alee de ceara,
Fasii de lumina printre frunzele batrane..

Drumul spre tine e lung si imposibil,ca un univers ce ii ghicesti infinitatea doar in vis.Nimic nu seamana cu tine,nimic nu suna a glasul tau si nicaieri nu e ca in bratele tale.De unde sa pornesc spre noi,sa ajung acolo unde am crezut ca soarele trimis de tine rasare doar pentru mine..?

Happy birthday

Toata ziua m-am gandit cu ce sa il surprind maine..Ne cunoastem de aproape sapte ani..o viata de om mai mic..:).Am trecut prin multe impreuna..mai multe decat ar fi fost nevoie cred eu.Am lenevit impreuna,am plans de bucurie si fericire,ne-am despartit,ne-am reimpacat si in final am facut trei copilasi frumosi(meritul lui,asa cum ii place sa spuna).Ne iubim foarte mult si nu imi imaginez viata fara el nici macar o secunda.Am devenit destul de matura incat sa il pretuiesc dar nu suficiet incat sa-i si arat asta.Poate asa ar trebui sa il surpind..sa fac o schimbare radicala in comportamentul meu fata de el,o schimbare pe care o planific de mult dar tot aman.
Nu spune niciodata nu daca trebuie sa mergem la cumparaturi,ma impinge de la spate sa imi cumpar ceva atunci cand vede ca imi place,ma alinta asa cum numai el stie,e un adevarat tata pentru copii,nu bea,ma asculta atunci cand am ceva de spus,se sacrifica pentru fiecare dintre noi si mai mult decat orice mi-a oferit tot ceea ce imi lipsea inainte sa il cunosc.E barbatul ideal nu?Atunci cand ne certam,raman fara aer la gandul ca viata asta nenorocita ar putea face ca noi sa devenim doi straini.El ar putea deveni orice pentru mine dar nu un strain.
Ne-am cunoscut cand inca eram niste copii..eu lucram la o terasa in vacanta dintre anul intai si doi de facultate iar el venea sa isi bea cafeaua acolo.Era mai mare cu doi ani ca mine.Ne-am mutat impreuna la o spatamana in camera lui de camin,in Grozavesti.Au urmat niste moment de vis,am inteles ce inseamna de fapt fericirea.
Acum locuim in Anglia..doar noi si copiii..nu avem pe nimeni aici.Ne-am crescut copiii singuri si am facut eforturi supraomenesti sa le oferim o viata asa cum merita.Pnetru asta ne-am sacrificat pe noi insine,am renuntat la noi doi in speranta ca la un moment dat ei vor creste si vom avea timp si pentru noi.Am gresit.La sfarsitul zile ramane doar frustrare ca ai vrea sa faci ceva dar nu mai ai nici un pic de energie.Si adormim..Uneori nu adormim ..stam si pierdem vremea cu nu stiu ce serial sau joc pentru ca e mai usor asa..pentru ca daca ne apropiem unul de altul ar trebui sa dam raspunsiru la niste intrebari pe care uneori nici macar nu ni le adresam.Astfel raman o gramada de chestii nerezolvate incat maine ,cand el implinste 30 de ani ma intreb ce isi doreste.Iar durerea cea mai mare e ca stiu ce isi doreste dar ma tem..

Te iubesc,iti doresc sa fi sanatos si fericit.Tu esti barbatul langa care vreau sa ma trezesc in fiecare dimineața!La mulți ani chiulea!!!

Hristos a inviat!

Am crescut intr-o comuna din judetul Braila,deloc mica dar nu destul de mare incat sa nu cunosti pe toata lumea.Nu am fost o familie deloc avuta.Ne-am petrecut vacantele jucandu-ne cu o minge sparta pe care o lasam la amiaza la soare ca seara,cand ne adunam toti vecinii ,sa ne putem juca cu ea.Nu stiam noi de calculatoare dar nici nu stiam prea bine ce inseamna sa fi fost soim candva si nici nu faceam din ciocolata rom gustul copilariei noastre.Am fost generatia de tranzitie si incerc sa spun asta fara a suna a cliseu..asta e adevarul..am fost cobaii unei societati ce simtea nevoia de schimbari nerationale din punctual meu de vedere.
Cu toate astea sarbatorile le-am trait cu aceeasi bucurie si nerabdare cu care au facut-o parintii,bunicii sau prietenii nostri mai mari.Imi amintesc de tot ce insemna Pastele ca de o rugaciune pe care ai invatat-o pe de rost cand erai mic si acum ,cand constientizezi ce inseamna fiecare cuvant ,intelegi de ce ai fost atat de ferit de rele in copilarie.
Totul incepea cu saptamana mare ,cand ne adunam toti colegii din scoala si mergeam la denii,mai mult de frica parintelui.In biserica nu prea stiam noi ce sa facem,sau ce sa gandim..si ne treceau toate apele cand vedeam baietii mai mari ca noi ,dupa care inchideam ochii si ceream iertare Domnului pentru ca l-am lasat pe cel rau sa ne ia mintile!Cate mustrari de constiinta mai aveam dupa ce se termina slujba!Dar toate astea se terminau incepand cu joia mare cand veneam cu toate neamurile la biserica si incercam sa fim cat se poate de seriosi si cuvinciosi.Tot in saptamana mare tineam si post..nu era greu pentru ca tineam cu totii acasa..doar bunicul care era nu neaparat necredincios ci mai degraba foarte rational(asta e alta discutie pe care incerc sa o evit..cu greu :D) nu tinea cont de sfaturile Domnului.
In drum spre casa ,ne intrebam unii pe alti cu ce ne innoim de Pasti.Asta era una din bucuriile cele mai mari pentru ca se intampla destul de rar sa primim cadouri haine de sarbatoare.
Pregatirile incepeau de sambata.Deja devenea din ce in ce mai greu sa tinem post..Cozonaci,pasca,prajituri de toate neamurile,sarmale,vestita friptura de miel a tatalui meu(pe care eu nu o gustam de niciun fel pentru ca nu mananc miel nici acum),drob si bineinteles oua vopsite.Bunica facea doar oua rosii...cateodata mama mai facea si alte culori..Eram de-a dreptu fermecati.Totul era ca in povesti.Fiecare lucru facut la timpul lui,fiecare moment bine stabilit cand avea sa se intample.Dupa ce ne impartaseam si ne spovedeam trebuia musai sa fi cat se poate de cuminte si sa nu gresesti sub nici un chip.Altefl totul ar fi fost in zadar!Pana si noi,cele trei surori ,lasam armele jos in semn de pace si incercam sa fim mai bune unele cu altele.
Sambata seara adormeam cu gandul la concursul de oua de dimineata,la hainele noi asezatefrumos pe umeras,la masa la care ne asezam cu totii si unde ne simtea si noi 'oameni mari'..nicidecum la iepuras..nu stiam noi de faza cu iepurasul..
Si toate astea se intamplau!Printre miile pe pupaturi pe care le primeam de la bunici,fini,nasi veri,matusi ne faceam loc pe poarta si fugeam  pe la vecini sa vedem cine castiga concursul cu oua.
La asta visez de cate ori sunt trista sau simt ca nu mai pot merge inainte.Si intotdeauna gasesc puterea sa cred ca menirea mea,ca mama,este sa le ofer copiilor mei sansa ca intr-o zi sa aibe si ei povestioara lor in care sa se-ncreada.Incerc din rasputeri sa ii aduc mai aproape de Dumnezeu,sa fac tot ceea ce faceam acasa de Pasti.Am cedat si am invitat si iepurasul la noi in obiceiuri numai pentru a le vedea licarirea din ochisorii lor mici,dimineata cand vad atat de multe lucuri frumoase.
Prea multe s-au schimbat,parca nici ouale nu mai sunt atat de rosii,nici clopotul nu il aud cum bate la miez de noapte in semn ca Hristos a inviat!La masa suntem doar noi cinci..fara bunci si parinti.Ne e dor de ei,am vrea sa ne vada si sa ne simtim iubiti din nou ,sa ne laude ca am facut toate astea amandoi si ca nu ne-a ajutat nimeni,sa ne mangaie pe fata cu mainile lor aspre de atata munca si sa ii vad cum isi sterg lacrimile pe furis cu coltul baticului,sa ne asemene copii cu noi si sa le povesteasca de cum eram noi mici.


Adevarat a-nviat!

Despre oameni..

Niciodata in viata mea nu am catalogat pe nimeni in functie de culoarea pielii sau din ce colt al lumii vine.Si in naivitatea mea absurda am avut aceleasi asteptari de la ceilalti.Este o calitatea sau un defect?E o chestie pe care o castigi prin educatie sau e intr-un fel bine asezata in genele tale?
In cazul meu ..nu e nici una din situatii..asta pentru ca sunt tiganca..rrom ..sau ce denumire pompoasa le-au mai dat-o in utlimul timp.Parintii mei sunt amandoi tigani..la fel si bunicii mei..Suntem trei surori..niciuna dintre noi nu s-a casatorit cu cineva de aceeasi etnie..nu stiu daca are vreo relevanta..dar asta e realitatea..
Nu pot spune ca am avut vreodata piedici din punctul asta de vedere..am fost un copil cuminte si printe primii din clasa, la scoala.Nici cand am crescut si am ajuns la universitate nu m-a aratat nimeni cu degetul 'uite-o si pe tiganca asta'.Am afirmat intodeauna daca m-a intrebat cineva si am spus-o fara nici o urma de rusine daca am simtit o oarecare curiozitate.
Cu toatea astea nu sunt genul de tiganca 'traditionala'.Am fost crescuta diferit de dogmele tiganesti..nu m-a invatat nimeni sa fiu supusa barbatului sau sa port doar fuste lungi si colorate.Am fost si sunt o femeie foarte independenta.Copiilor mei nu le aduc aminte in fiecare zi de unde provin nu pentru ca le-as ascunde asta,dar fiind romani in Anglia e deja destul de mult ,penru varsta lor ,de inteles.
Am inceput sa scriu despre subiectul asta pentru ca,de curand am rasfoit blogul unei cunoscute femei in domeniu, in care isi exprima indignarea fata de un grup de rromi pe care l-a intalnit la ambasada si care miroseau foarte urat.Acum as fi curioasa sa o intreb daca ar fi intalnit romani sau moldoveni de-ai ei de peste Prut ar mai fi deschis acest subiect?Oare nu exista in lumea asta romani,englezi,chinezi care put?Sau care fura?Sau care dau in cap,sparg case si alte idiotenii pe care le fac doar o parte din tigani..De ce oare faptul ca e o moldoveanca ce a studiat in Romania, nu a facut-o sa fie open-mind in privinta oamenilor din jurul ei?De ce tocmai cineva ca ea..?Am mai citit ca e cetatean roman de ceva timp si as vrea sa o intreb daca 'rrom' ar fi provenit de la Romania ar mai fi aplicat pentru cetatenie?
Nu am de gand sa schimb nimic in conceptia nimanuia..e un stereotip mult prea adancit in felul lor de a fi..nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu tiganii..Dar sunt unele situatii in care cel aratat cu degetul,arata cu toata mana si nu ma pot opri sa intreb de ce frate?Tu esti mai cu mot..?
Cand am plecat din Romania am sperat ca o sa intalnesc oameni diferiti de noi..care o sa ma uimeasca..nu o sa ma socheze..Credeti ca din cauza tiganilor nu ne vor englezii?Oare nu au si ei tiganii lor care sunt mult mai greu de controlat decat ai nostrii..?
Ce altceva as mai putea spune..?Sunt tiganca si nu sunt nici mandra dar nici nu-mi e rusine cu asta..si credeti-ma pe cuvant ..nu put!!!

Fericire trista

Cum sa ii spun ca am gresit?Eu gresesc tot timpul...si chair daca urasc sa-mi recunosc greselile tot gresesc..Imi este atat de dor de amiezile nepasatoare transformate in dimineti..de mana lui calda..de privirea zambitoare incercand sa imi explice inca o data cat de mult sunt a lui.Ne-am iubit de la inceput..cel putin asa am simtit eu..el spune ca la inceput nu ma iubea..dar nu il cred....Si spun asta pentru ca nimic din acea zi nu s-a schimbat acum ,dupa 7 ani.Parcul Herestrau e pentru mine ca primul scutec in care isi inveleste o mama pruncul..Imi amintesc fiecare moment din acea zi petrecuta cu el intr-o barca sub cateva crengi de salcie.Sentimentul acela de beatitudine..de supradoza de fericire..ma fac si acum sa zambesc dar si sa plang..Primul apartament inchiriat ,prima bluza cumparata de el,prima ciocolata(Primola cu frisca),prima pisica gasita impreuna,primul caine,primii bani imprumutati,primii bani castigati,primul mobilier,primul telefon mobil din viata mea,prima cearta.prima lacrima,prima impacare,prima data in viata mea la mare,prima masina..
Cu el totul s-a sfarsit si a inceput in acel moment in care a aparut la terasa in care lucram.
Azi,dupa 7 ani si 3 copii minunati ,incercam cu disperare sa retraim macar o frantura din ce-a fost in prima zi..si poate gresim nebuneste..poate ar trebui sa gasim un nou scutec ..Viata nu a fost foarte grea cu noi..dar a resusit sa ne loveasca acolo unde ne durea cel mai tare..Ne-am indepartat fiind mult prea ocupati sa mentinem tot ceea ce am creat pana acum..intodeauna am fost un pic boemi..amandoi..ne-am dorit copilasii nostri si ii avem acum..am vrut sa plecam din Romanica si buni plecati am fost..
Si ma intreb acum..de unde sa incepem..unde gresim...de ce nu e de ajuns doar faptul ca ne iubim...de ce trebuie sa ne indoim de asta..?Cum sa iti spun ca gresesc dar nu stiu unde?Si cum sa imi indrept greseala daca nu stiu care e..?

P.S jIH muSHa' SoH

Dialog intelectual

           -Mami?
           -Da,Maria!
           -Esti ocupata?
           -Un pic..ar trebui sa termin fisele astea..dar pentru tine niciodata!
           -Mami,de ce zboara pasarelele?
           -Pai..pentru ca nu pot merge..
           -De ce nu pot merge?
           -Pentru ca..
           -Stiu!Nu au pantofiori asa frumosi ca ai mei!
           -Si asta e adevarat..dar motivul ar fi cu totul altul,vei invata cand vei merge la scoala.
           -Mami?
           -Da,puiule!
           -Mos Craciun de ce nu vine si vara?
           -Nu stiu..dar cu siguranta Mosul are pantofi!
           -Mami..are pantofi ..dar nu are sandale..

Hopeless

There is nothin but emptiness inside my soul..an emptiness that kills everything was once good of me.It's narrowing my power of choosing where to start and finish..I don't know anymore why I choosed this way..of living to the limit of my existence ..staying closed inside those walls full of hate and disappointment.I always believed I still have time,I'm the master of time itselfs and I can make it stop and run anytime I want.Sometimes I did it..or I thought I did..does it matter now..when I have plainty of time but no time for myself..?I wake up every morning with the same bad taste in my mouth..with my eyes covered by scars of my story life..I try to look for something that can make me open the door  and let the sun dry the tears from my face...but there is nothin than emptiness...

Calatorie spre trecut

E sfarsit de iunie.Razele soarelui si-au facut loc prin perdea.Iar am uitat sa trag draperia.Sisu se linguseste pe langa mine cersindu-si mancarea.Simt ca ard pe dinauntru.Cobor din pat iar gresia rece de pe hol ma trezeste la realitate.Intodeauna ma trezesc tarziu si prefer dusul in locul cafelei.In dus pot sa fiu orice vreau eu,pot chiar sa plang pentru ca nimeni nu si-ar da seama.Mi-am comandat taxiul si cobor grabita.Se aud aspiratoare,miroase a chec si gogosi.E sambata
,toata lumea o petrece in familie.Asta fac si eu de obicei..imi vizitez mama.
Ajung in Carrefour ametita de la arsita.Nu stiu ce sa ii cumpar.Niciodata nu e multumita.Painea e prea multa,apa minerala e prea acidulata,in apa plata nu are incredere,carnea e prea rosie..De data asta am sa ii duc un buchet de flori si o sticla de lichior de menta.
Ma urc in acelasi taxi..il rog pe sofer sa dea drumul la aer ..imi spuna ca imi va lua cativa lei in plus..accept..nu am chef sa ma cert cu el..
Am ajuns pe strada copilariei mele.Intru pe alee..e racoare aici..miros panselutele doamnei Rodica..diriga mea din liceu...Din toate apartamentele din lume ea si l-a cumparat tocmai pe asta de langa mine..mare ghinion..Garduletul viu e tuns la perfectie de nea Popica..a fost marinar la viata lui..intotdeauna ne certa ca mancam seminte in fata scarii..
Usa blocului..o punte spre regrete si sperante.Ma opresc si ma asez pe banca.Incerc sa repet in gand cateva cuvinte care parca acum nu mai au nici un sens.Nu inteleg cum de a avut mereu puterea asta asupra mea..de parca imi ia toate cuvintele si le arunca la gunoi inainte sa le pot rosti.Imi fac curaj,imi sterg cateva picaturi de sudoare de pe frunte si pornesc.
         -Intra,e deschis..
         -Buna mama.Ce faci?Cum te mai simti?
         -Eh..cum sa ma simt..ca dracu ..da' ce sa fac?Iar ai venit imbracata ca o taranca..nu e de mirare ca esti inca nemaritata..si parul ala zici ca nu l-ai mai pieptanat de cand ai plecat de acasa.
A fost coafeza la viata ei..intodeauna cu parul in coc,un ruj rosu strident pe buze..decolteu generos..Plateste pentru aceste cochetarii acum..statul in picioare i-a creat mari probleme.Mi-am adus aminte de mirosul din scara blocului unde locuiesc.La mine acasa nu a mirosit niciodata asa.M-a trezeam dimineata cu miros de fixativ si parfum in nas.As fi vrut sa o intreb de ce..
         -De ce dai tot timpul banii pe prostii?Ce sa fac cu florile astea..?Du-te si pune-le in vaza..oricum se ofliesc pana diseara..Ce-i asta?Lichior..?Stii ca nu beau..!
Imi smulse sticla din mana ..isi turna intr-un pahar prafuit si se aseza pe fotoliu.
          -Pune-ti daca vrei..
          -Nu,multumesc mama..nu pot sta prea mult..trebuie sa ajung si la tata ..sa ii curat un pic mormantul..
          -Prostii..am nevoie de tine mai mult decat are el nu crezi?
          -Nu spune asta mama,te rog..
Ma indrept spre bucatarie cu lacrimi in ochi,gasesc un pahar la fel de prafuit,imi torn mai mult de jumate si il dau pe gat.Din sufragerie se auzea vocea ei ragusita de la atatea tigari..
          -Asta e adevarul..mereu l-ai iubit pe el mai mult..mi-am sacrificat toata viata pentru tine..te rog de atata timp sa imi cumperi un aer conditionat ca am sa mor de la caldura asta nenorocita intr-o zi..iar tu,ce faci?Ii cumperi haine si mancare sa ii dai de pomana..Ce a facut el in plus fata de mine..?
In fata mea se vedea un colt din tabloul tatalui meu..restul era acoperit de cuierul plin de haine.Ochii lui zambitori imi sterse lacrimile de pe obraz si ma intrebau ca de obicei..'esti fericita Zoe?'
Nu mai pot suporta tristetea asta coplesitoare..as vrea sa ii spun ca nu are nici un drept sa vorbeasca asa de el,ca nu ma mai poate inchide in camera ore in sir..ca am casa mea acum..un servici bun..de ce nu e niciodata mandra de mine..?
Dar ma trezesc in strada..alergand..simt ca imi ia fata foc..
Iar el ma asteapta acolo linistit si calm..Asez capul pe crucea de marmura rece si imi amintesc de ziua in care mi-a cumparat prima bicicleta..

In tara minunilor

Intodeauna am simtit o indignare fata de cei care plecau din Romania in alte tari precum Italia,Spania pentru a face bani ca sa isi ridice o casa sau sa isi cumpere o masina..motive care ,din punctual meu de vedere,nu necesita efortul.Si spun asta pentru ca am vazut cat de schimbati se intorc de acolo..ca si cum si-ar lasa fericirea..bucuria intr-o statie de tren din tara respectiva.
Dar cum niciodata sa nu spui niciodata este un adevar universal valabil uite ca mi s-a intamplat si mie.Am lasat in urma tara in care cuvantul 'ou' are mai multe variante de transcriere ce vor fi acceptate de Academia Romana neavand alta optiune sau in care functionarii publici isi iau mai multe pauze decat copiii de la gradi.Si am ajuns in tara cu mai multe nume dar aceeasi regina de ceva ani buni..Regatul Unit al Marii Britanii,Marea Britanie,Anglia..pana si numele te pune parca la respect..nu?Eu,de fel sunt un pic reticenta la schimbari..imi iubesc culcusul asa cum o face un caine zgribulit si nu support sa traiesc dupa reguli..dar ce sa faci..?Trebuie sa te adaptezi..spe binele tau..al copiilor..al familiei..Si uite asa ma zbat de cativa ani,dau din coate,imi bulbuc ochii in batista(sa nu ma vada lumea) si incerc sa inteleg de ce dracu au simtit englezii nevoia sa fie pe invers.Am si cateva exemple..nu pentru ca as fi eu vreo ciudata careia ii place sa faca listute cu tot felul de chestii in fiecare sertaras din creier..ci pentru ca ..trebuie sa recunosc ca nu inteleg..De ce Rexona e Sure,Opel e Vauxhall,Elseve e Elvive..si mai sunt cateva dar mi se bloca sertarasul..Si bineinteles marea intrebare ..de ce au simitit nevoia sa puna volanul pe dreapta..?Cand toata Europa conduce..normal..ca omu'..pe stanga..zici ca e ca in bancul cu iepurasul isteric in care toata lumea mergea pe contrasens.
De ce o tara cum e Anglia(chiar daca vremea e de tot rahatul) prefera sa faca o campanie impotriva turistilor..intr-adevar,mai mult a celor est europeni..si sa afirme ca mai bine nu ai veni decat sa vi la ei..?
Totusi...din fapt in fapt..englezii nu sunt chiar asa de diferiti de romani..nu e asa o mare diferenta intre o anticampanie si una inexistenta nu?..sau..santurile din Romania sunt inlocuite cu Trafalgar Square pentru cei cu bucurii la paharel..
Si uite asa duc eu lupta asta interioara cu tara minunilor si mai bag un element la sertarel..norocul meu ca sunt o mamica cu norma intreaga(adevarul e ca suna mai frumos full time mom) si nu prea am timp sa innebunesc...

Definitia mamei

Cum trebuie sa fie o mama buna?Sau ce inseamna sa fi mama?Nu cred ca ar putea cineva sa dea o definitie exacta pentru ca ,asa cum sunt lucuri concrete(sa nu ti niciodata copilul imbracat cand are febra),sunt si o multime de lucuri diferite...spre exemplu..maria uraste sosetele,stefania adora sosetele iar pe costi nu il deranjeaza nimic atat timp cat are o minge in prim plan.
Am invatat sa fac totul in viteza luminii,sa nu mai las vasele in chiuveta pana a doua zi,sa ma trezesc dimineata cu 5 minute mai devreme ca sa imi pot fuma tigara..si o multime de alte chestii de care nu credeam ca pot fi vreodata in stare.In curand o sa incep scoala de soferi si asta tot pentru ei..ca sa putem fi un pic mai independeti,sa putem vizita mai multe locuri..Niciodata nu am crezut ca o sa fiu in stare sa conduc?Dar ce pot face?Nu pot spune 'nu' cu atata usurinta cu care o faceam acum cativa ani.Tocmai imi trecea prin cap sa scriu ca imi iubesc copiii foarte mult..dar nu am s-o fac..pentru ca ar suna ca o scuza la ceea ce am de gand sa spun in continuare..
Unde sunt eu in toata povestea asta?Sa fii mama inseamna sa nu mai poti fi altceva..?Nimic altceva nu ma mai atrage..parca a disparut dorinta de a incerca sa fac ceva cu cealalta parte din viata mea..Nu mai am timp sa ma duc la shopping..imi iau haine de pe net..nu am timp sa ma uit la abosrbante inainte sa le cumpar..de obicei le iau pe cele mai ieftine..nu mai pot savura o tigara si o cafea in liniste fara sa vad piese de lego zburand prin casa..Imi apreciez foarte mult sotul in incercarea de a ma scoate dn monotonia asta..practice..ar face orice sa ma vada fericita..iar eu ii explic ca sunt fericita..imi iubesc copiii si sotul..ii multumesc lui D-zeu in fiecare zi ca suntem toti sanatosi si ii sunt recunoscatoare de jumatatea de ora din fiecare seara in care stam pe canapea si ne miram de nazbatiile celor mici.Dar ce lipseste..?Sau poate nu lipseste nimic..si e de ajuns..iar eu in ignoranta mea nu stiu sa fiu niciodata multumita..