Fericire trista

Cum sa ii spun ca am gresit?Eu gresesc tot timpul...si chair daca urasc sa-mi recunosc greselile tot gresesc..Imi este atat de dor de amiezile nepasatoare transformate in dimineti..de mana lui calda..de privirea zambitoare incercand sa imi explice inca o data cat de mult sunt a lui.Ne-am iubit de la inceput..cel putin asa am simtit eu..el spune ca la inceput nu ma iubea..dar nu il cred....Si spun asta pentru ca nimic din acea zi nu s-a schimbat acum ,dupa 7 ani.Parcul Herestrau e pentru mine ca primul scutec in care isi inveleste o mama pruncul..Imi amintesc fiecare moment din acea zi petrecuta cu el intr-o barca sub cateva crengi de salcie.Sentimentul acela de beatitudine..de supradoza de fericire..ma fac si acum sa zambesc dar si sa plang..Primul apartament inchiriat ,prima bluza cumparata de el,prima ciocolata(Primola cu frisca),prima pisica gasita impreuna,primul caine,primii bani imprumutati,primii bani castigati,primul mobilier,primul telefon mobil din viata mea,prima cearta.prima lacrima,prima impacare,prima data in viata mea la mare,prima masina..
Cu el totul s-a sfarsit si a inceput in acel moment in care a aparut la terasa in care lucram.
Azi,dupa 7 ani si 3 copii minunati ,incercam cu disperare sa retraim macar o frantura din ce-a fost in prima zi..si poate gresim nebuneste..poate ar trebui sa gasim un nou scutec ..Viata nu a fost foarte grea cu noi..dar a resusit sa ne loveasca acolo unde ne durea cel mai tare..Ne-am indepartat fiind mult prea ocupati sa mentinem tot ceea ce am creat pana acum..intodeauna am fost un pic boemi..amandoi..ne-am dorit copilasii nostri si ii avem acum..am vrut sa plecam din Romanica si buni plecati am fost..
Si ma intreb acum..de unde sa incepem..unde gresim...de ce nu e de ajuns doar faptul ca ne iubim...de ce trebuie sa ne indoim de asta..?Cum sa iti spun ca gresesc dar nu stiu unde?Si cum sa imi indrept greseala daca nu stiu care e..?

P.S jIH muSHa' SoH