Icoana copilariei mele

Cum sa concep viata fara tine?Cum sa raportez toata viata si fiinta mea daca tu nu ai mai exista?Acum cand totul pare atat de aproape de sfarsit mi-as dori sa imi aduc aminte de tot ce ai creat frumos in viata mea.Dar nu pot.Egoismul ma face sa constientizez toate lucrurile ce o sa dispara o data cu tine.Esti singura mea imagine a copilariei care nu ma face sa ma intristez,Stiu ca nu ar trebui sa fie vorba doar de mine,dar nu te pot lasa sa pleci.Acum,cand am copiii mei,mi-as fi dorit sa imi fi fost mama..nu ca nu ai fi fost..doar ca in lumea asta ratacita si nebuna as fi vrut sa fie undeva scris.
Tu ai fost cea care a fost langa mine cand am fost bolnava si ai stat  in spital dormind pe un calorifer,cand am facut pojar si ma pazeai sa nu ma scarpin sa imi ramana semn asa cum ti-a ramas tie pe nas.La tine veneam sa ma laud cu notele sau sa le ascund,tu imi puneai pachet la scoala,imi calcai hainele si le spalai,tu aveai grija sa fie mancarea gata cand ajungeam acasa si imi spuneai sa mananc tot timpul la masa ca sa fiu cineva in viata.Tot tu m-ai invatat sa nu ma sterg pe picioare dupa ce fac baie pentru ca imi iau norocul:).Stiu sa leg via,sa pun legume in pamant,sa lucrez la carlige,sa torc si multe alte lucruri de care m-am lovit in viata si am realizat ca pot face fata datorita tie.
In felul tau stangaci,m-ai invatat care sunt cele mai mare defecte la un barbat si sa fug de ei ca de dracu.Mi-ai cumparat primii cercei de aur si eram tare mandra.Nu am sa uit niciodata cat de importanta ma simteam.De cate ori luai pensia ,ne dadeai bani sa ne cumparam inghetata si suc..vafe si Fanta de portocale.
Si eu cum te-am rasplatit?Am plecat sa imi fac viata mea departe de tine si de iubirea ta calda.Te-am parasit lasandu-te singura intr-o casa in care nu se mai aude niciun copil.Simt ca ti-am  luat tot ce ai avut mai bun si am fugit ca o lasa.
Mi-e dor de mainile tale aspre ce imi mangaiau fata dimineata inainte sa plec la scoala,de vocea ta calda de fiecare data cand imi raspunzi la telefon,de turtele tale verzi.
Stiu ca viata are cursul ei,dar daca Dumnezeu e acolo sus si imi aude gandurile acum,il rog sa mi-o mai lase.Nu o pot pierde.Nu sunt pregatita nici acum si niciodata probabil dar trebuie sa o vad inainte,sa ii spun toate astea,sa isi vada stranepotii,sa vada ce familie frumoasa am datorita ei.

Te iubesc mamaita mea!!!Sa nu ma lasi singura in lumea asta nebuna..

I wish I didn't

Cateodata mi-as dori sa fiu ea..Cine este ea??O prietena de-a mea pe care 'am pastrat-o' pentru ca o invidiez cu cata indiferenta si nepasare priveste viata..atat a ei cat si a celorlalti.Nu,nu spun ca e proasta..in nici un caz..a reusit sa invete singura engleza..si-a rezolvat o multime de lucruri de una singura..in conditia in care are sot dar ..e la pascut..Ce sa zic..o duce capu ..nu e idioata ..dar o lasa rece absolut orice..E supusa, in adevaratul sens al cuvantului, sotului..isi detesta soacra(si asta stiu nu pentru ca mi-ar fi spus-o ea,ci pentru ca orice om normal ar face-o) dar nu ii arata niciodata nimic,nu se crizeaza daca isi vede fetita cu picioarele goale pe gresie..nu e pasionata de shopping,barfa si de alte chestii total femeiesti,nu se aranjeaza niciodata.Unii ar spune ca e sotia ideala!
Si cateodata mi-as dori sa fiu si eu ca ea..sa nu constientizez prea bine de lucurile ce se intampla in jurul meu..si daca totusi o fac sa pot lasa lucurile sa mearga de la sine,sa nu fac nimic.Mi-as mai dori sa nu imi mai vina atatea idei filosofice in creierul asta bolnav si sa imi accept conditia in care sunt pironita acum..sau poate forever..Ea adoarme mereu inainte de zece,pe cand pe mine ma apuca de cele mai multe ori unu,ea considera Nora pentru mama o sursa de entertainment iar pentru mine e mai ceva ca Desperate Housewifes,ea ii da copilului sa manance foarte multe semipreparate,eu innebunesc daca nu au mancat macar o data pe zi mancare gatita.
Pur si simplu mi-as dori sa nu imi mai pese atat de mult ce se intampla in jurul meu!!

Vreau sa fiu ignoranta si batuta in cap si sa imi ascult sotul in tot ceea ce zice si sa imi fie frica sa ii spun ca Brad Pitt e so fucking hot!Oare de ce nu pot??De ce sunt tot timpul un sac plin de emotii si rabufnesc de fiecare data cand se  intampla ceva too good or too bad...?Vreau sa fiu ca Data din StarTrek!!Oh ce tare ar fi!!!

Me ft. Driving

Dupa doua ore de condus deja imi vine sa o las balta..toata lumea imi spune ca oricine poate invata sa conduca daca isi doreste si ii place..Ok frate,imi place si imi doresc al dracu de mult sa conduc..Motive sunt multe..vreau sa ma pot duce si eu unde vreau fara sa imi iau sotu obosit de la munca pe  unde am nevoie.Instructorul meu e din Cipru dar nascut in Anglia..e super omu..iti explica..are rabdare ..nu urla..da ce sa ii faci la nebuna care tine volanu strans de parca ar vrea sa fuga si vireaza ca disperata ca si cum toata susaua ar fi numai a ei..!!!
Incepe ora frumos..imi asez scaunul,oglinzile,ma pregatesc psihic..bag in viteza..toate cele..dar vai!!..stai asa frate ca vine semaforu si tre sa slow down si ma gandesc eu in sinea mea :sunt trei pedale mancat'as si eu am doar doua picioare si ce dreacu fac acuma,folosesc si clutch si brake sau doar brake???Ma gandesc sa il intreb..dar daca face omu ochii cat cepele si ma intreaba daca is in toate facultatile mintale..?!Da'ce pana mea ..ca de'ia il platesc ..si intreb..nu isi bulbuca ochii..imi explica..aha..cred ca am prins idea..si incep eu sa merg frumos..folosesc clutch+brake daca vreau sa opresc de tot ..daca vreau doar sa incetinesc nitel folosesc doar brake..da,frate!merge acuma..
Si mai merg nitel..schimb vitezele..ma incurc olecutica da' nu-I bai..Si stai asa ca vin trecerile de pietoni si pietoane..adica de dobitoci si dobitoace..no..nu se uita ca e incepator si nu mai e verde pentru ei ..trec ca voda prin loboda si mai fac si semn cu mana sa ma opreasca de parca ar fi cel putin politia..!!Imi vine sa urlu la ei ..ba crizatule, asta calca nu f...Si injur in gand mai ceva ca la usa cortului(sau poarta???) si imi bag in ei de pedestrians si cyclists care au mai multe prioritati decat noi astia pe patru roti de parca I-a pus cineva sa plece cu moartea pe doua roti la plimbare...!!Mai sunt si motociclistii care zici ca sunt cel putin alchimisti..acu apar ,acu dispar..si nu iti vine sa cobori si sa-i arzi o laba peste bot??Eh..iti vine cum sa nu dar te abtii dreacu ca nu-I frumos si tu tre' sa fi ala precautul ca tu dai examenul nu el..
Si gata si a doua ora de condus..oprim fumos ..imi explica omu ca o sa fie din ce in ce mai greu si ca prcatic o sa am de invatat pana la utlima ora..dai si eu din cap..ce sa-i faci..nu poti sa ii spui omului ca iti vine sa iti bagi picioru ..astept sa vin acasa la Cotominu meu drag sa ma plang si sa astept sa ma incurajeze el..Ca asa sunt eu ..rac din fire si de zodie..dau intai in spate binisor da si cand apuc sa dau in fata nu ma mai opreste nici semaforu..mai ceva ca la NFS..:))..
Ok...I got it..nu-I momentu sa renunt..tre' sa imi pun ambitia si sa continui ..o sa fie bine pana la urma..ma prind eu care si cum e situatiunea..:)

Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima. - Marcel Proust

Petale azurii,
Stropi cristalini de irisi dezamagiti,
Regrete apuse in rasaritul zilei de azi,
Pasi tremurati pe o alee de ceara,
Fasii de lumina printre frunzele batrane..

Drumul spre tine e lung si imposibil,ca un univers ce ii ghicesti infinitatea doar in vis.Nimic nu seamana cu tine,nimic nu suna a glasul tau si nicaieri nu e ca in bratele tale.De unde sa pornesc spre noi,sa ajung acolo unde am crezut ca soarele trimis de tine rasare doar pentru mine..?

Happy birthday

Toata ziua m-am gandit cu ce sa il surprind maine..Ne cunoastem de aproape sapte ani..o viata de om mai mic..:).Am trecut prin multe impreuna..mai multe decat ar fi fost nevoie cred eu.Am lenevit impreuna,am plans de bucurie si fericire,ne-am despartit,ne-am reimpacat si in final am facut trei copilasi frumosi(meritul lui,asa cum ii place sa spuna).Ne iubim foarte mult si nu imi imaginez viata fara el nici macar o secunda.Am devenit destul de matura incat sa il pretuiesc dar nu suficiet incat sa-i si arat asta.Poate asa ar trebui sa il surpind..sa fac o schimbare radicala in comportamentul meu fata de el,o schimbare pe care o planific de mult dar tot aman.
Nu spune niciodata nu daca trebuie sa mergem la cumparaturi,ma impinge de la spate sa imi cumpar ceva atunci cand vede ca imi place,ma alinta asa cum numai el stie,e un adevarat tata pentru copii,nu bea,ma asculta atunci cand am ceva de spus,se sacrifica pentru fiecare dintre noi si mai mult decat orice mi-a oferit tot ceea ce imi lipsea inainte sa il cunosc.E barbatul ideal nu?Atunci cand ne certam,raman fara aer la gandul ca viata asta nenorocita ar putea face ca noi sa devenim doi straini.El ar putea deveni orice pentru mine dar nu un strain.
Ne-am cunoscut cand inca eram niste copii..eu lucram la o terasa in vacanta dintre anul intai si doi de facultate iar el venea sa isi bea cafeaua acolo.Era mai mare cu doi ani ca mine.Ne-am mutat impreuna la o spatamana in camera lui de camin,in Grozavesti.Au urmat niste moment de vis,am inteles ce inseamna de fapt fericirea.
Acum locuim in Anglia..doar noi si copiii..nu avem pe nimeni aici.Ne-am crescut copiii singuri si am facut eforturi supraomenesti sa le oferim o viata asa cum merita.Pnetru asta ne-am sacrificat pe noi insine,am renuntat la noi doi in speranta ca la un moment dat ei vor creste si vom avea timp si pentru noi.Am gresit.La sfarsitul zile ramane doar frustrare ca ai vrea sa faci ceva dar nu mai ai nici un pic de energie.Si adormim..Uneori nu adormim ..stam si pierdem vremea cu nu stiu ce serial sau joc pentru ca e mai usor asa..pentru ca daca ne apropiem unul de altul ar trebui sa dam raspunsiru la niste intrebari pe care uneori nici macar nu ni le adresam.Astfel raman o gramada de chestii nerezolvate incat maine ,cand el implinste 30 de ani ma intreb ce isi doreste.Iar durerea cea mai mare e ca stiu ce isi doreste dar ma tem..

Te iubesc,iti doresc sa fi sanatos si fericit.Tu esti barbatul langa care vreau sa ma trezesc in fiecare dimineața!La mulți ani chiulea!!!

Hristos a inviat!

Am crescut intr-o comuna din judetul Braila,deloc mica dar nu destul de mare incat sa nu cunosti pe toata lumea.Nu am fost o familie deloc avuta.Ne-am petrecut vacantele jucandu-ne cu o minge sparta pe care o lasam la amiaza la soare ca seara,cand ne adunam toti vecinii ,sa ne putem juca cu ea.Nu stiam noi de calculatoare dar nici nu stiam prea bine ce inseamna sa fi fost soim candva si nici nu faceam din ciocolata rom gustul copilariei noastre.Am fost generatia de tranzitie si incerc sa spun asta fara a suna a cliseu..asta e adevarul..am fost cobaii unei societati ce simtea nevoia de schimbari nerationale din punctual meu de vedere.
Cu toate astea sarbatorile le-am trait cu aceeasi bucurie si nerabdare cu care au facut-o parintii,bunicii sau prietenii nostri mai mari.Imi amintesc de tot ce insemna Pastele ca de o rugaciune pe care ai invatat-o pe de rost cand erai mic si acum ,cand constientizezi ce inseamna fiecare cuvant ,intelegi de ce ai fost atat de ferit de rele in copilarie.
Totul incepea cu saptamana mare ,cand ne adunam toti colegii din scoala si mergeam la denii,mai mult de frica parintelui.In biserica nu prea stiam noi ce sa facem,sau ce sa gandim..si ne treceau toate apele cand vedeam baietii mai mari ca noi ,dupa care inchideam ochii si ceream iertare Domnului pentru ca l-am lasat pe cel rau sa ne ia mintile!Cate mustrari de constiinta mai aveam dupa ce se termina slujba!Dar toate astea se terminau incepand cu joia mare cand veneam cu toate neamurile la biserica si incercam sa fim cat se poate de seriosi si cuvinciosi.Tot in saptamana mare tineam si post..nu era greu pentru ca tineam cu totii acasa..doar bunicul care era nu neaparat necredincios ci mai degraba foarte rational(asta e alta discutie pe care incerc sa o evit..cu greu :D) nu tinea cont de sfaturile Domnului.
In drum spre casa ,ne intrebam unii pe alti cu ce ne innoim de Pasti.Asta era una din bucuriile cele mai mari pentru ca se intampla destul de rar sa primim cadouri haine de sarbatoare.
Pregatirile incepeau de sambata.Deja devenea din ce in ce mai greu sa tinem post..Cozonaci,pasca,prajituri de toate neamurile,sarmale,vestita friptura de miel a tatalui meu(pe care eu nu o gustam de niciun fel pentru ca nu mananc miel nici acum),drob si bineinteles oua vopsite.Bunica facea doar oua rosii...cateodata mama mai facea si alte culori..Eram de-a dreptu fermecati.Totul era ca in povesti.Fiecare lucru facut la timpul lui,fiecare moment bine stabilit cand avea sa se intample.Dupa ce ne impartaseam si ne spovedeam trebuia musai sa fi cat se poate de cuminte si sa nu gresesti sub nici un chip.Altefl totul ar fi fost in zadar!Pana si noi,cele trei surori ,lasam armele jos in semn de pace si incercam sa fim mai bune unele cu altele.
Sambata seara adormeam cu gandul la concursul de oua de dimineata,la hainele noi asezatefrumos pe umeras,la masa la care ne asezam cu totii si unde ne simtea si noi 'oameni mari'..nicidecum la iepuras..nu stiam noi de faza cu iepurasul..
Si toate astea se intamplau!Printre miile pe pupaturi pe care le primeam de la bunici,fini,nasi veri,matusi ne faceam loc pe poarta si fugeam  pe la vecini sa vedem cine castiga concursul cu oua.
La asta visez de cate ori sunt trista sau simt ca nu mai pot merge inainte.Si intotdeauna gasesc puterea sa cred ca menirea mea,ca mama,este sa le ofer copiilor mei sansa ca intr-o zi sa aibe si ei povestioara lor in care sa se-ncreada.Incerc din rasputeri sa ii aduc mai aproape de Dumnezeu,sa fac tot ceea ce faceam acasa de Pasti.Am cedat si am invitat si iepurasul la noi in obiceiuri numai pentru a le vedea licarirea din ochisorii lor mici,dimineata cand vad atat de multe lucuri frumoase.
Prea multe s-au schimbat,parca nici ouale nu mai sunt atat de rosii,nici clopotul nu il aud cum bate la miez de noapte in semn ca Hristos a inviat!La masa suntem doar noi cinci..fara bunci si parinti.Ne e dor de ei,am vrea sa ne vada si sa ne simtim iubiti din nou ,sa ne laude ca am facut toate astea amandoi si ca nu ne-a ajutat nimeni,sa ne mangaie pe fata cu mainile lor aspre de atata munca si sa ii vad cum isi sterg lacrimile pe furis cu coltul baticului,sa ne asemene copii cu noi si sa le povesteasca de cum eram noi mici.


Adevarat a-nviat!

Despre oameni..

Niciodata in viata mea nu am catalogat pe nimeni in functie de culoarea pielii sau din ce colt al lumii vine.Si in naivitatea mea absurda am avut aceleasi asteptari de la ceilalti.Este o calitatea sau un defect?E o chestie pe care o castigi prin educatie sau e intr-un fel bine asezata in genele tale?
In cazul meu ..nu e nici una din situatii..asta pentru ca sunt tiganca..rrom ..sau ce denumire pompoasa le-au mai dat-o in utlimul timp.Parintii mei sunt amandoi tigani..la fel si bunicii mei..Suntem trei surori..niciuna dintre noi nu s-a casatorit cu cineva de aceeasi etnie..nu stiu daca are vreo relevanta..dar asta e realitatea..
Nu pot spune ca am avut vreodata piedici din punctul asta de vedere..am fost un copil cuminte si printe primii din clasa, la scoala.Nici cand am crescut si am ajuns la universitate nu m-a aratat nimeni cu degetul 'uite-o si pe tiganca asta'.Am afirmat intodeauna daca m-a intrebat cineva si am spus-o fara nici o urma de rusine daca am simtit o oarecare curiozitate.
Cu toatea astea nu sunt genul de tiganca 'traditionala'.Am fost crescuta diferit de dogmele tiganesti..nu m-a invatat nimeni sa fiu supusa barbatului sau sa port doar fuste lungi si colorate.Am fost si sunt o femeie foarte independenta.Copiilor mei nu le aduc aminte in fiecare zi de unde provin nu pentru ca le-as ascunde asta,dar fiind romani in Anglia e deja destul de mult ,penru varsta lor ,de inteles.
Am inceput sa scriu despre subiectul asta pentru ca,de curand am rasfoit blogul unei cunoscute femei in domeniu, in care isi exprima indignarea fata de un grup de rromi pe care l-a intalnit la ambasada si care miroseau foarte urat.Acum as fi curioasa sa o intreb daca ar fi intalnit romani sau moldoveni de-ai ei de peste Prut ar mai fi deschis acest subiect?Oare nu exista in lumea asta romani,englezi,chinezi care put?Sau care fura?Sau care dau in cap,sparg case si alte idiotenii pe care le fac doar o parte din tigani..De ce oare faptul ca e o moldoveanca ce a studiat in Romania, nu a facut-o sa fie open-mind in privinta oamenilor din jurul ei?De ce tocmai cineva ca ea..?Am mai citit ca e cetatean roman de ceva timp si as vrea sa o intreb daca 'rrom' ar fi provenit de la Romania ar mai fi aplicat pentru cetatenie?
Nu am de gand sa schimb nimic in conceptia nimanuia..e un stereotip mult prea adancit in felul lor de a fi..nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu tiganii..Dar sunt unele situatii in care cel aratat cu degetul,arata cu toata mana si nu ma pot opri sa intreb de ce frate?Tu esti mai cu mot..?
Cand am plecat din Romania am sperat ca o sa intalnesc oameni diferiti de noi..care o sa ma uimeasca..nu o sa ma socheze..Credeti ca din cauza tiganilor nu ne vor englezii?Oare nu au si ei tiganii lor care sunt mult mai greu de controlat decat ai nostrii..?
Ce altceva as mai putea spune..?Sunt tiganca si nu sunt nici mandra dar nici nu-mi e rusine cu asta..si credeti-ma pe cuvant ..nu put!!!

Fericire trista

Cum sa ii spun ca am gresit?Eu gresesc tot timpul...si chair daca urasc sa-mi recunosc greselile tot gresesc..Imi este atat de dor de amiezile nepasatoare transformate in dimineti..de mana lui calda..de privirea zambitoare incercand sa imi explice inca o data cat de mult sunt a lui.Ne-am iubit de la inceput..cel putin asa am simtit eu..el spune ca la inceput nu ma iubea..dar nu il cred....Si spun asta pentru ca nimic din acea zi nu s-a schimbat acum ,dupa 7 ani.Parcul Herestrau e pentru mine ca primul scutec in care isi inveleste o mama pruncul..Imi amintesc fiecare moment din acea zi petrecuta cu el intr-o barca sub cateva crengi de salcie.Sentimentul acela de beatitudine..de supradoza de fericire..ma fac si acum sa zambesc dar si sa plang..Primul apartament inchiriat ,prima bluza cumparata de el,prima ciocolata(Primola cu frisca),prima pisica gasita impreuna,primul caine,primii bani imprumutati,primii bani castigati,primul mobilier,primul telefon mobil din viata mea,prima cearta.prima lacrima,prima impacare,prima data in viata mea la mare,prima masina..
Cu el totul s-a sfarsit si a inceput in acel moment in care a aparut la terasa in care lucram.
Azi,dupa 7 ani si 3 copii minunati ,incercam cu disperare sa retraim macar o frantura din ce-a fost in prima zi..si poate gresim nebuneste..poate ar trebui sa gasim un nou scutec ..Viata nu a fost foarte grea cu noi..dar a resusit sa ne loveasca acolo unde ne durea cel mai tare..Ne-am indepartat fiind mult prea ocupati sa mentinem tot ceea ce am creat pana acum..intodeauna am fost un pic boemi..amandoi..ne-am dorit copilasii nostri si ii avem acum..am vrut sa plecam din Romanica si buni plecati am fost..
Si ma intreb acum..de unde sa incepem..unde gresim...de ce nu e de ajuns doar faptul ca ne iubim...de ce trebuie sa ne indoim de asta..?Cum sa iti spun ca gresesc dar nu stiu unde?Si cum sa imi indrept greseala daca nu stiu care e..?

P.S jIH muSHa' SoH